Soluții pentru formarea deprinderilor tehnico-tactice ale apărătorilor pentru participarea în atac

CAPITOLUL I. - INTRODUCERE

1.1. IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI

Concomitent cu apariția a noi factori ce influențează procesul de antrenament și în fotbal s-a luat în discuție tot mai frecvent ponderea unor metode aplicative noi în formarea fotbalistului profesionist. Conceptul nou de „antrenament total” include necesitatea abordării pregătirii din perspectiva multifactorială, inclusiv metodologică. Plecând de la aceste considerații, lucrarea de față se va concentra asupra rolului pe care l-ar putea avea aplicarea concretă, sistematică și corectă a metodei modelării pregătirii tactico-tactice și, respectiv, a metodelor de formare a tinerilor fotbaliști în cadrul antrenamentelor de fotbal. Desigur că acest element din cadrul demersurilor de optimizare a capacității de performanță prezintă diverse particularități de adaptare în funcție de vârsta subiecților, nivelul lor de pregătire, cât și a unor aspecte specifice jocului de fotbal .

În prezenta lucrare sunt abordate problemele sportului de performanță la fotbal. Analiza și generalizarea teoretico-științifică din literatura de specialitate a demonstrat că o bună parte din autori constată că la etapa actuală sunt insuficient dezvoltate metodologia unor factori în pregătirea fotbaliștilor ca: pregătirea tehnico-tactice necesară în joc. Astfel, în lucrarea de față sau întreprins unele încercări de a elabora și implementa unele „soluții pentru formarea deprinderilor tehnico-tactice ale apărătorilor pentru participarea în atac”, în pregătirea tehnico-tactică la fotbaliștii de performanță.

Obiectul învățării sportive îl constituie achiziția de “cunoștințe”, “priceperi”, “deprinderi profesionale și de comportament”, precum și creșterea performanțelor fizice, biologice, senzoriale și intelectuale.

Solicitările din antrenament și competiție se fac cu o participare fizică și psihică tot mai evidentă. Toate acestea au implicații asupra comportamentelor modelului de instruire al fotbaliștilor, inclusiv asupra metodologiei predării tehnicii, prin creșterea volumului, intensității și complexității în pregătire. Ca urmare, în conceptul actual despre antrenamentul de fotbal, instruirea copiilor și juniorilor este o parte integrantă a sistemului de pregătire pentru fotbalul de performanță. În acest context, cantitatea, dar, mai ales calitatea procesului de pregătire a copiilor și juniorilor, care constituie baza de masă a fotbalului de performanță, reprezintă un factor hotărâtor al asigurării unei capacități superioare de performanță a fotbalului, la nivelul exigențelor jocului actual și în perspectiva evoluției lui.

Pentru a face față cerințelor mai mari, atinse de performanța sportivă, se impune antrenorilor să îmbunătățească permanent randamentul procesului de transmitere, însușire a bagajului de cunoștințe tehnice și deprinderi motrice, prin modernizări metodologice didactice. Astfel, esențializarea programelor de învățare, trebuie să realizeze o modelare a antrenamentelor cu cerințele întrecerii, printr-o motivare superioară a sportivilor.

În promovarea fotbalului supercompetiție, o deosebită importanță o are pregătirea tehnică, care a simțit tot mai mult infiltrația raționamentului, a logicului, deoarece fiecare joc se desfășoară după o altă partitură tactică, lucru ce impune mijloace tehnice adecvate și care în ultimă instanță necesită o pregătire științifică. Formarea tehnicii nu se poate baza doar pe învățarea anumitor mișcări ci trebuie să se țină cont și de condițiile pe care le implică jocul de fotbal. În acest sens, logica internă a jocului a arătat că cele mai indicate sunt exercițiile de pressing, cele făcute într-un tempo mai ridicat, cele făcute pe spații mici dar și cele care oferă soluții la situațiile mai complicate de joc. Cu toate acestea, pregătirea tehnică nu formează un jucător, de aceea antrenamentul

În ultimii ani s-au purtat discuții ample, la noi și în lumea sportivă, cu privire la prioritatea ce ar trebui dată, nu atât a achiziționării unui volum mare de cunoștințe, ci formării deprinderilor de muncă fizică și intelectuală în scopul dezvoltării capacităților la nivelul solicitat de sportul de înalt nivel, pe toată durata vieții sportive.

Privită în ansamblu problema este pusă corect, cu sublinierea că sportivul trebuie, totuși să înmagazineze un anumit volum de cunoștințe și deprinderi, pe care să le poată utiliza în orice competiție, în funcție de orice adversar.

Din asemenea considerente, numeroasele cunoștințe acumulate pentru a fi eficiente competițional, trebuie transformate prin exersare și antrenare, în priceperi, deprinderi și obișnuințe.

Pornindu-se de la cerințele competiționale ale fiecărei discipline sportive, ale modelului de concurs, volumul de cunoștințe ce trebuie însușite ca atare, precum și cele care trebuie transformate în priceperi și deprinderi, se stabilesc de regulă de către antrenori.

În baza strategiilor de dezvoltare a disciplinelor sportive, elaborate de către federațiile naționale, antrenorii își formulează și programează, obiectivele didactice generale și operaționale, programele de instruire, conținutul concret de lecții pe micro, mezo și macro-cicluri. Cunoștințele, pe lângă menirea lor ca obiective didactice, stabilite ca puncte de plecare pentru formarea priceperilor și a deprinderilor, joacă un rol foarte important în geneza și dezvoltarea calităților morale.

1.2. MOTIVAȚIA ALEGERI TEMEI

Alegerea acestei teme mi-a fost inspirată și de dorința de a activa ca antrenor în baza de masă a fotbalului de performanță la nivelul copiilor și juniorilor, având astfel datoria profesională să mă implic în cercetare, să studiez realist și îndrăzneț, aducându-mi astfel contribuția la progresul fotbalului românesc pe plan internațional. Un alt motiv pentru care am ales această temă de studiu este faptul că această problemă este de actualitate la nivelul copiilor și juniorilor și nu a fost prezentată suficient în literatura de specialitate.

Motivația alegerii acestei teme mi-a fost inspirată și de dorința de cunoaștere cât mai în profunzime a metodologiei de elaborare a unui model de învățare și perfecționare a exercițiilor și acțiunilor pentru consolidarea jocului de atac care să folosească în pregătire și să aducă rezultate pozitive în instruirea tinerilor fotbaliști. Ca și jucător și viitor antrenor consider că tema mă va ajuta în mod deosebit în cadrul viitoarei mele activități de după absolvirea facultății, dorind în același timp să pun la dispoziția celor interesați un material de specialitate.

Instruirea sportivă, reprezintă o activitate umană cu un scop precis, întrunind caracteristicile oricărui proces de formare, cu deosebirea ca viitorul produs, sportivul de înalt nivel, participă activ, conștient la propria lui pregătire, la dobândirea de cunoștințe, priceperi, deprinderi profesionale și de conduită într-o ramură sportivă motiv pentru care i se spune subiect al formarii.

În materie de instruire, obiectivul de baza consta, în dobândirea de componențe noi, în acord cu cerințele sociale ale fenomenului sportiv, sau mai restrâns cu specificul strategiei sportului practicat.

Teoria Antrenamentului Sportiv elaborează un ansamblu de teorii bazate pe legi, principii și reguli, concretizate cu ajutorul metodelor și procedeelor aplicate în cadrul diferitelor forme ale antrenamentului și ale competiției sportive. Așadar, tehnologia didactică nu se reduce, cum greșit se consideră, uneori, la mijloacele tehnice utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor, ci se referă la mai mulți factori implicați în acest proces.

Antrenamentul sportiv constituie garanția complementarității logice, psihologice și pedagogice, asupra structurii predării tehnice și a dezvoltării motrice, care iau în considerație atât specificitatea proceselor psihice implicate cât și conținutul lecțiilor de pregătire care trebuie învățat. Învățarea, se realizează în procesul de antrenament și se regăsește între scopurile, metodele și mijloacele predării, cu cerința respectării implicațiilor logice ale fiecărei discipline sportive.

Pornind de la aceste premize am considerat ca este necesară acordarea unei atenții sporite lecției de antrenament sportiv, care este una dintre cei mai importanți factori implicați în dezvoltarea sportului. De pregătirea ei, de modul cum sunt conduse antrenamentul și jocul, depinde dezvoltarea și creșterea calității sportului. Pe plan internațional, trebuie să recunoaștem, la ordinea zilei este problema performanței.

O contribuție deosebită în rezolvarea acestor probleme și-a adus-o și o va aduce cercetarea științifică, atât cea fundamentală, care studiază baza de masă a fotbalului de performanță în toată complexitatea ei, conceptual, în esență, cât și cea aplicativă, care abordează aspecte mai limitative dar concrete, specifice practicii și metodicii fotbalului la acest nivel. Mai mult chiar, până în prezent au fost efectuate numeroase studii cu caracter aplicativ, la care au aderat mulți specialiști în domeniu din lumea întreagă, prin studii și cercetări efectuate de-a lungul anilor. În prezent se poate aprecia că cea mai mare parte a problematicii de antrenament, în general, la nivelul copiilor și juniorilor este rezolvată satisfăcător, dar cerința de continuă perfecționare impune întreprinderea a noi studii și cercetări din alte puncte de vedere sau pe alte planuri în lumina noutăților apărute pe plan național sau internațional.

În finalul acestui subcapitol, doresc să subliniez că pe plan teoretic lucrarea vine să completeze paleta cercetărilor științifice cu caracter aplicativ, aducând unele lămuriri cu privire la elaborarea unui model metodic pentru învățarea și perfecționarea tehnicii la nivelul copiilor și juniorilor, pentru implementa unor „soluții pentru formarea deprinderilor tehnico-tactice ale apărătorilor pentru participarea în atac”. În domeniul practicii, cunoscând metodologia de predare a tehnicii jocului de fotbal la nivelul copiilor și juniorilor, se poate acționa cu mai mult discernământ și eficiență în selecție, în abordarea procesului de instruire și nu în ultimul rând la realizarea obiectivelor pentru obținerea performanței.