Capitolul I:Piata muncii pag.1-19 1.1.Conceptul, functii si trasaturi ale pietei muncii pag.2-4 1.2. Segmentarea pietei muncii pag.4-5 1.3.Cererea de munca pag.5-9 1.3.1.Productivitatea marginala a muncii pag.6-8 1.3.2.Conditii generale ale activitatii economice pag.9 1.4.Oferta de munca pag.9-13 1.4.1.Oferta de munca intr-o structura de piata concurentiala pag.10-11 1.4.2.Oferta de munca intr-o structura de piata cu concurenta imperfecta pag.11-13 1.5.Echilibrul si dezechilibrul pe piata muncii pag.13-19 1.5.1.Analiza clasica a echilibrului pe piata muncii pag.14-17 1.5.2.Analiza keynesiana a pietei muncii pag.17-19 Capitolul II: Teorii despre somaj pag.20-47 2.1. Somajul:concept, caracteristici pag.20-24 2.1.1.Definirea somajului pag.20-21 2.1.2.Caracteristicile somajului pag.22-24 2.2. Cauzele somajului pag.25-34 2.3.Somajul in teoria economica pag.34-47 2.3.1. Teoria clasica a somajului pag.34-36 2.3.2. Teoria marxista a somajului pag.37 2.3.3.Teoria keynesista a somajului pag.37-42 2.3.4. Teoria economica actuala despre cauzele somajului pag.43-44 2.3.5. Politici anti-somaj pag.45-47 Capitolul III: Somajul in Romania pag.48- 3.1. Cauzele somajului in Romania pag.48-50 3.2.Evolutia somajului in Romania in perioada 1996-2000 pag.51- 3.2.1. Dinamica somajului in Romania 3.2.2. Structura somajului pe sexe pag.52-54 3.2.3. Structura somajului pe categorii de ajutor banesc pag.54- 3.2.4. Structura somajului pe grupe de varsta 3.2.5. Structura somajului dupa durata pag. 3.2.6. Structura somajului pe categorii socio-profesionale pag. 3.2.7.Evolutia numarului persoanelor cuprinse in cursuri de calificare pag. Capitolul IV: Somajul in judetul Hunedoara pag. 4.1.Evolutia somajului in Hunedoara in perioada 1996-2000 pag. 4.1.1.Dinamica si rata somajului pag. 4.1.2. Structura somajului pe sexe pag 4.1.3. Structura somajului pe categorii de ajutor banesc pag. 4.1.4. Structura somajului pe categorii socio-profesionale pag. 4.1.5. Evolutia numarului persoanelor cuprinse in cursuri de calificare pag. CONCLUZII pag. BIBLIOGRAFIE pag
Romania traverseaza in prezent o perioada de modificari profunde ce afecteaza toate sferele vietii sociale. Una din cele mai importante modificari o reprezinta trecerea de la o economie planificata, centralizata, care si-a dovedit ineficienta, la o economie moderna. Prin economiile moderne se inteleg acele economii, ale unui numar relativ restrans de tari (S.U.A, Germania, Japonia, Franta, Anglia, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia etc.) care au reusit sa raspunda comun, dar nu identic, in cel mai reusit mod si cu cele mai bune performante la intrebarile cheie, fundamentale, ale unei economii:ce sa produca, cat cum, pentru cine (de ce), furnizand, dupa spusele lui John Kenneth Galbraith, "maximum din ceea ce oamenii au nevoie." Trasatura comuna a acestor economii moderne este structurarea si functionarea lor ca economii de piata, intemeiate in special pe proprietatea privata, cererea si oferta determinand principiile de stabilire a prioritatilor economice si a metodelor de producere si organizare, pretul lor fiind cel mai important instrument de reglare a accesului diferitelor persoane sau grupuri la bunurile economice. Functionarea economiilor moderne ca economii de piata presupune, in conformitate cu teoria ecomomica moderna existenta unor piete specifice, interdependente organic, recunoscute ca fiind: a)piata bunurilor de consum si a serviciilor; b)piata monetara si/ sau valutara; c)piata capitalului sau piata financiara; d)piata muncii sau piata fortei de munca. Caracteristica fundamentala a tuturor acestor piete este intalnirea si confruntarea cererii cu oferta. In acest sens, piata muncii, parte componenta a unui sistem economico-social bazat pe relatii de piata, este caracterizata de confruntarea cererii cu oferta de munca la un moment dat. Teoria clasica, adepta echilibrului universal, considera ca toate pietele sunt egale, iar starea de echilibru si folosirea deplina a resurselor reprezina o constanta, starea de dezechilibru fiind temporara si rezolvandu-se de la sine. Teoriile liberale si neoliberale sustin ca piata muncii, cel putin din punct de vedere al cererii de munca, este o piata derivata. Teoria economica moderna pozitioneaza piata muncii intre pietele principale. Piata muncii, in acest context, ocupa un loc deosebit prin faptul ca, desi functioneaza pe principiul cererii si ofertei, factorii implicati direct sunt oamenii insisi, cu abilitatile, calitatile si cunostintele lor, iar cererea si oferta se refera la un "bun deosebit", munca. Faptul ca ocupa un loc special este argumentat de urmatoarele: -orice activitate, existenta sau initiata in societate, genereaza nevoia de munca, factorul activ si determinant al productiei si/sau al activitatii economice, in general; -"omul este mai mult decat o marfa", asa cum afirma Paul Samuelson. Aceste aspecte, specifice doar pietei muncii, justifica de ce oferta de forta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata, iar considerarea lor la justa valoare, poate contribui la actiuni eficiente impotriva somajului, fenomen care afecteaza economiile tuturor tarilor. Pe cat de putin acceptat, somajul se dovedeste a fi totusi, intre anumite limite un fenomen suportabil si nu de neinlaturat, daca se actioneaza cu pricepere si perseverenta impotriva sa, prin promovarea unor masuri complexe si responsabile. 1.1 CONCEPTUL, FUNCTII SI TRASATURI ALE PIETEI MUNCII O componenta importanta a pietei factorilor de productie este piata muncii.Ea prezinta caracteristici proprii ce decurg din particularitatile obiectului relatiei de schimb-"munca" si a pretului specific-"salariul". O definitie cu caracter general precizeaza ca piata muncii reprezinta spatiul economic de confruntare libera a detinatorilor de capital-in calitate de cumparatori si posesorii de munca-in calitate de vanzatori, in care, prin mecanisme specifice, cererea si oferta de munca se echilibreaza. Ea se prezinta ca si sistem al relatiilor si tranzactiilor care asigura prin mecanisme specifice-inainte de toate prin intermediul salariului si al negocierilor-echilibrarea ofertei si cererii de forta de munca. Piata muncii detine o pozitie centrala in sistemul de piete. Ca piata a celui mai important factor de productie, ea se afla in legatura cu celelalte piete. Pe de alta parte, ea recepteaza semnalele celorlalte piete-piata bunurilor si serviciilor, piata monetara, piata financiara si piata valutara, cumuleaza si amplifica disfunctiunile si distorsiunile acestora. De exemplu, fenomenele inflationiste si cresterea preturilor la bunuri si servicii exercita o presiune puternica asupra tranzactiilor cu privire la salarizare. Pe de alta parte, piata muncii transmite propriile semnale spre celelalte piete, isi formuleaza cerinte fata de functionarea lor. Agentii economici intalniti pe piata muncii sunt: 1. Ofertanti (sau vanzatori), respectiv cei care ofera marfa reprezentata de capacitatea de munca si competenta profesionala, contra unui anumit pret pe piata. Acestia asteapta maximum de avantaj net in urma vanzarii muncii (maximum de utilitate,minimum de dezutilitati); 2. Cumparatori, adica intreprinderile care au nevoie de munca, intr-o anumita cantitate si structura profesionala, pentru a-si desfasura activitatea si pentru care sunt dispusi sa plateasca pretul specific-salariul. Ei asteapta sa obtina maximum de profit; 3. Intermediari, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o gama larga de servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt pusi in contact cu cumparatorii de munca si care, evident, pentru serviciile lor solicita un pret. Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in contractul de angajare si in salariu. Relatiile intre proprietarul fortei de munca si proprietarul de capital se prezinta ca in figura nr.1.13: Proprietarul fortei de Capacitate de munca Intreprinzatorul (proprie- munca;oferta de munca tarul de capital);cererea de (profesii, nivel de cali- Salarizare forta de munca (profesii, ficare etc.) nivel de calificare) Fig.nr.1.1.Relatia cerere de munca-oferta de munca In functionarea economiei, piata muncii indeplineste functii specifice de ordin economic, care o diferentiaza de celelalte piete: - in primul rand, ea asigura alocarea resurselor de munca in concordanta cu volumul si structura cererii de munca; - in al doilea rand, piata muncii indeplineste o functie productiva, de combinare a doi factori de productie, capitalul si munca, ce se afla in proprietatea unor agenti economici diferiti; - a treia functie este distributiva, intrucat, prin mecanismele ei, influenteaza modul de formare si repartizare a veniturilor specifice pentru factorii de productie combinati: salariul si profitul. Piata muncii indeplineste si alte functii, din care unele de natura mixta, economico-sociale si educative, prin intermediul carora contribuie la asigurarea de locuri de munca, la protectia sociala, cat si la orientarea profesionala, la reconversia, recalificarea si reintegrarea mainii de lucru. Caracteristicile marfii care circula pe aceasta piata, precum si raporturile dintre agentii economici care participa la relatiile de schimb, confera pietei muncii o serie de particularitati: 1. In primul rand, ea este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si de sensibilitate si prin aceasta ea conditioneaza atat echilibrul economic, cat si pe cel social-politic, respectiv corespondenta intre nivelul de echilibru al bunurilor si serviciilor si nivelul ocuparii depline, niveluri pe care nici un mecanism natural nu le face sa coincida. Literatura economica si sociala subliniaza tot mai frecvent ideea ca in conditiile actuale dreptul la munca, la alegerea profesiei si locului de munca este un drept fundamental al omului intr-o societate democratica.Asigurarea locului de munca, alegerea si exercitarea libera a profesiei reprezinta in egala masura un act economic si unul de justitie sociala, de echilibru social.Referindu-se la acest aspect, economistul francez Lionel Stoleru afirma, in lucrarea "L'echilibre et la croissance economique": "Nici o civilizatie nu ar suporta ca o parte a membrilor sai sa nu gaseasca o munca regulata si un venit normal".
1.ABRAHAM-FROIS,GILBERT - Economie Politica, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994 2.BABAITA, ILIE; SILASI, GRIGORE;- Macroeconomia, Timisoara, Editura DUTA ALEXANDRINA Orizonturi Universitare, 1999 3. BACESCU, MARIUS; -Macroeconomie si politici macroeconomice, CARBUNARU-BACESCU, ANGELICA Bucuresti, Editura All Educational, 1998 4. BEVERIDGE, LORD - Full employment in a free society, London, Editia a III-a, 1954 5. BUCUR, ION -Echilibrul economic si ocuparea resurselor de munca in Romania, Bucuresti, Editura Economica, 1999 6.CIUCUR,DUMITRU;GAVRILA, -Economie-manual universitar, Bucuresti, ILIE;POPESCU, CONSTANTIN Editura Economica, 1999 7. CRETOIU, GHEORHE; - Economie Politica, Bucuresti, Casa de editura CORNESCU, VIOREL;BUCUR, ION si presa "Sansa" S.R.L., 1995 8. DOBROTA, NITA - Economie politica, Bucuresti, Editura Economica, 1997 9. DORNBUSCH, RUDIGER; - Macroeconomie, Timisoara, Editura Sedona, FISCHER,STANLEY 1997 10. KEYNES, JOHN MAYNARD - Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzilor si a banilor, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1970 11. IGNAT, ION; POHOATA, ION; - Economie politica, Bucuresti, Editura CLIPA,NECULAI;LUTAC, GHEORGHE Economica, 1998 12. IONESCU, VICTOR-ROMEO; - Elemente de macroeconomie, Bucuresti, GAVRILA, EMIL Editura Economica, 1999 13. TAYLOR, JOHN B. -Principles of Macroeconomics, Boston, Houghton Miffin, 1998
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
