Specificul Consilierii în Învățământul Primar

Introducere

În lucrarea de faţă propun o abordare a problematicii consilierii elevilor în învăţământul primar din perspectiva impusă de contextul mai larg al schimbărilor politice şi social-economice din ţara noastră. Reforma învăţământului în România subliniază importanţa comutării accentului de pe latura informativă a procesului educativ spre cea formativă.

Învăţământul tradiţional se centrează prioritar pe aspectele de ordin cognitiv ale elevului, ignorând într-un mod impardonabil personalitatea unică şi irepetabilă a subiectului educaţiei, componentele sale afective, motivaţionale, atitudinale şi comportamentale.

Consilierea şcolară este o acţiune educaţională complexă, specifică învăţământului modern românesc, învăţământ care are ca scop nu doar absolvenţi bine informaţi, ci formarea de persoane bine abilitate şi instrumentate cu resurse adaptative la solicitările sociale.

În toate timpurile şi orânduirile sociale a existat o atitudine favorabilă de încredere în forţa şi rolul educaţiei, dacă lumea devine din ce în ce mai complexă, mai problematică şi contradictorie, educaţia este chemată să răspundă din ce în ce mai adecvat acestor transformări, să le anticipeze.

Un răspuns util al educaţiei la problemele lumii contemporane este consilierea. Consilierea văzută ca ştiinţă a educaţiei reprezintă una din modalităţile prin care şcoala răspunde nevoilor comunităţii şi infuzează societatea cu persoane competente pentru viaţa socială şi profesională.

Am ales această temă deoarece am considerat-o ca fiind de o deosebită importanţă, atrasă fiind de noutatea subiectului şi de faptul că din ce în ce mai mult, se discută astăzi despre consiliere psihologică, educaţională, vocaţională ca modalitate de sprijin a persoanei care întâmpină dificultăţi în existenţa sa, ca suport afectiv şi moral pentru cei care nu pot relaţiona optim, pentru cei care nu comunică sau nu vor să o facă. Tendinţele prezente pe plan mondial şi european impun consilierea în domenii din ce în ce mai largi ale vieţii sociale şi economice.

Scopurile urmărite în lucrare sunt:

- Prezentarea conceptului de consiliere;

- Relevarea personalitaţii în formare a şcolarului mic şi a trebuinţelor sale educative;

- Abordarea consilierii din perspectiva învăţământului primar;

- Conturarea unei metodologii specifice activităţii de activităţilor de consiliere educaţională;

- Elaborarea concluziilor şi recomandărilor practice cu privire la consilierea şcolară eficientă.

În lucrare sunt subliniate aspecte ale personalităţii în formare ale şcolarului mic. Elevul mic nu are încă identitate, el este în căutarea şi în formarea sinelui, consilierea îl ajută să conştientizeze unicitatea sa, să şi-o accepte şi să şi-o asume. Dacă nu ştie să se înţeleagă şi să se accepte poate avea probleme de conflict interior acerb, să se revolte contra modelelor pedagogice şi tipurilor instituţionale, ca răspuns la incapacitatea de adaptare, acesta poate să-şi piardă sensul valoric şi echilibrul emoţional, să refuze să accepte norme şi valori, fapt care conduce la o stare de insecuritate, să refuze de a se accepta, pentru că nu i s-a dezvoltat o imagine pozitivă despre sine. Elevul trece adesea prin faze de căutare a unor motivaţii şi de răspunsuri la întrebări gen:

„Pentru ce fac lucrul acesta?”,

”Sunt eu potrivit pentru acest rol?”,

” Pot eu să depăşesc toate obstacolele?”,

„Sunt capabil să lupt cu propriile-mi defecte?”,

” Pot să mă împac cu limitele mele?”.

Răspunsurile nu-l conduc pe subiect la împăcare cu sine, ci, dimpotrivă, pot să declanşeze nemulţumiri interioare şi manifestări exterioare deviante: eşec şcolar, abandon şcolar, stări conflictuale, neîncredere, suspiciune. Aceste caracteristici sunt proprii tuturor elevilor şi consilierea îi ajuta să-şi autodefinească, să-şi formeze identitatea, să-şi dezvolte respectul de sine şi încrederea în forţele proprii, şcoala urmând să-i înţeleagă şi să-i accepte ca individualităţi unice, oferindu-le asistenţă şi tratament diferenţiat.

Consilierea vine în întâmpinarea nevoilor elevilor, vizând conţinuturi de larg interes cum ar fi: cunoaşterea de sine şi respectul de sine, comunicarea şi relaţionarea armonioasă cu ceilalţi, posedarea unor tehnici de învăţare eficiente şi creative, luarea deciziilor şi rezolvarea de probleme, rezistenţa la presiunile negative ale grupului. Prin relevanţa problematicii abordate, lucrarea vizează extinderea cunoştinţelor de specialitate cu abordările recente din consilierea educaţională.

Structurată pe trei capitole, lucrarea îşi propune surprinderea specificului consilierii în învăţământul primar, astfel că, pentru început debu¬tează, cu un capitol dedicat nevoii de consiliere şi prezentarea beneficiilor acesteia.

Capitolul întai, intitulat ”Particularităţile consilierii în învăţământul primar“ descrie specificul muncii învăţătorului în conştientizarea trebuinţelor educative de baza ale elevilor săi, prezintă locul şi rolul ariei curriculare „Consiliere şi orientare”, şi unele reglementări ale proiectării programei opţionalului în funcţie de cerinţele şi nevoile clasei de elevi.

Urmează Capitolul al doilea, intitulat “Repere metodice ale consilierii copiilor de vărstă şcolară mică“, bogat ilustrat în metode şi tehnici propuse pentru realizarea conţinuturilor şi atingerea obiectivelor specifice nivelului primar.

Dacă în capitolele precedente analiza a fost una preponderent teoretică, în ultimul capitol, „Modalitaţi de realizare a consilierii“, se extinde partea de cercetare prin prezentarea contribuţiei proprii la temă.

Contribuţiile practic-aplicative se concretizează într-o cercetare cantitativă şi calitativă empirică. Valoarea practică a lucrării constă în posibilitatea aplicării modelului programei disciplinei opţionale, utilizarea fişei psihopedagogice, a studiilor de caz, prezentarea planurilor de acţiune pentru o mai bună cunoaştere a procesului de formare a grupurilor informale din clasă, programe de mediere a relaţiilor dintre elevi, parteneriatul educaţional Şcoala–Familie-Comunitate “Împreuna pentru copii noştri”. Valoare practică au şi exerciţiile elaborate de autocunoaştere si intercunoaştere, jocuri de socializare, precum şi chestionarele, interviurile prezentate în lucrare.