Stiluri de Comunicare și Stima de Sine în Cuplu

Introducere

Comunicarea reprezintă un foarte mare avantaj de a menţine mult timp intensitatea unei relaţii. În lipsa ei, când in relaţia respectiva intervin diverse neînţelegeri, absenţa comunicării poate duce la o ruptura definitiva. Înainte de a spune ca am făcut tot posibilul pentru ca relaţia să meargă, este recomandat sa ne oprim si asupra acestui aspect, al comunicării. Contează foarte mult modul in care sunt spuse reproşuri sau discuţiile care apar între parteneri.

Se ştie despre comunicare că este o dovada a importanţei pe care o dăm relaţiei. Prin comunicare simţim nevoia de a ne destăinui persoanei dragi, devenind astfel mult mai uşoară, de a ne face cunoscute toate sentimentele şi dorinţele noastre.

Comunicarea in cuplu ii împinge spre mai departe sau in adâncul relaţiei pe cei doi parteneri. Hotărârea de a comunica ii aparţine voinţei, insa aceasta nu este suficienta. A comunica înseamnă a confirma rolurile fiecăruia, a le sincroniza si dezvolta pentru pentru a-i asigura relaţiei o structura stabila, încrezătoare. In lipsa comunicării, rolurile nu sunt înţelese, sunt practicate defectuos, incoerent, aceasta situaţie ducând la conflicte in uniunea de cuplu.

Există o legătură între stima de sine si stilurile de comunicare in cuplu. Imaginea de sine ne influenţează comportamentele si felul cum putem comunica cu partenerii. Când exista o stima de sine buna ne putem îndeplini obiectivele, ne da entuziasm, energie si determinarea necesara pentru acest lucru, ne face sa relaţionezi armonios cu ceilalţi.

Observând si analizând toate aceste aspecte am hotărât să studiem existenţa legăturii între gradul de dezvoltare al stimei de sine şi stilurile de comunicare in cuplu (stilul agresiv şi stilul asertiv). Cu cât stima şi respectul de sine sunt mai solide, cu atât comunicarea, gesturile şi faptele noastre vor fi mai deschise, sincere, fără teamă că vom fi răniţi, respinşi sau refuzaţi, pentru ca ne gândim la valorile si conceptele in care avem încredere.

CAPITOLUL 1: CADRUL TEORETIC

CAPITOLUL 1: CADRUL TEORETIC

1.1 Scurtă prezentare a relaţiei de cuplu

Istoria vie a umanităţii, sub dimensiunile sale biologică, psihologică, socioculturală, economică şi politică aparţine familiei, coexistenţei bărbatului şi a femeii, a relaţiilor dintre ei, a relaţiilor cu copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi şi stabile forme de comunitate umană, cea care asigură perpetuarea speciei umane, evoluţia şi continuitatea vieţii sociale, iar istoria evoluţiei familiei nu este altceva decât istoria dezvoltării şi modificării rolurilor conjugale.

Familiile din societăţile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformări profunde. Schimbările care au intervenit in interiorul ei sunt atât de importante, încat şi termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzând să acopere astăzi realitaţi diferite de cele caracteristice generaţiilor precedente. Familia este cea mai fidelă posesoare a tradiţiilor şi a valorilor naţionale. Ea este una din cele mai conservatoare (în sensul bun al cuvantului) segmente ale societaţii. Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibilă la toate transformările petrecute in societate.

De exemplu, una din funcţiile tradiţionale, cea de îngrijire a vârstnicilor este pe cale de dispariţie, iar functia de socializare a copiilor, este împartăşită cu alte instituţii sociale. Schimbarea statutului social al femeii prin implicarea ei în activităţi profesionale extrafamiliale determină noi configuraţii ale raporturilor dintre cei doi parteneri, in sensul unor redefiniri ale rolurilor acestora. Astfel, apariţia şi proliferarea carierei profesionale şi a traiectoriei sociale feminine au complicat destul de mult relaţiile interpersonale, în general, cu partenerul de viaţa, in special. Asupra cuplului, cariera profesională a femeii ridică probleme de o altă natură. In primul rând, există tendinţa ca femeia să se concentreze foarte mult asupra carierei şi să ignore la fel de mult viaţa de familie. Daca această tendintă este valabilă şi pentru bărbat, situaţia devine critică pentru funcţionalitatea familiei ca instituţie socială. Gradul de implicare în viaţa de familie depinde de percepţia asupra modificării rolurilor, in condiţiile existenţei carierei profesionale la unul sau ambii parteneri. Astfel, atunci când unul dintre parteneri este concentrat mai mult asupra carierei, celălalt trebuie să preia o parte din sarcinile domestice ale partenerului, dar preluarea poate fi formală sau angajantă.