ARGUMENT CAPITOLUL 1. ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII PSIHOPEDAGOGICE ALE ŞCOLARULUI MIC 1.1. Transformările din profilul micului şcolar 1.1.1. Adaptarea la programul zilnic şi activităţile şcolare 1.1.2. Relaţia cu învăţătoarea 1.2. Dezvoltarea fizică 1.2.1. Creşterea şi dezvoltarea biofizică 1.2.2.Atenţia – stabilitatea şi distributivitatea 1.3. Dezvoltarea psihică 1.3.1. Gândirea 1.3.2. Memoria 1.3.3. Limbajul 1.3.4. Imaginaţia 1.3.5. Afectivitatea 1.3.6. Motivaţia la şcolarul mic CAPITOLUL 2. CONCEPTUL DE CREATIVITATE 2.1 Istoric al conceptului de creativitate 2.2 Termenul creativitate. Caracteristici 2.3 Niveluri ale creativităţii 2.4 Fazele procesului creator 2.5 Factorii creativităţii 2.6 Blocajele creativităţii CAPITOLUL 3. ACTIVITĂȚILE DE ABILITĂŢI PRACTICE ŞI EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ CA MIJLOACE DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII 3.1 Analiza documentelor curriculare 3.1.1 Finalităţi ale disciplinelor Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică 3.1.2 Conţinuturi ale învăţării 3.1.3 Standarde curriculare de performanţă 3.2 Studierea educaţiei tehnologice în ciclul primar din perspectiva stimulării creativităţii 3.2.1 Metode și tehnici de stimulare a capacităților creatoare în ciclul primar 3.2.2 Proiecte didactice 3.2.3 Lucrări din hârtie -Auxiliar pentru ciclul primar Concluzii Bibliografie
ARGUMENT Creativitatea a devenit una dintre temele de bază ale psihologiei, în mare parte datorită societății contemporane care se caracterizează prin schimbări radicale în conduita, la locul de muncă sau în familie, în educație, știință, tehnologie și aproape în orice aspect al vieții noastre. Prin originea lui, omul este un creator, dar creativitatea nu înseamnă doar receptarea și utilizarea noutăților, ci, în primul rând, crearea noului. Orice om este creativ, trebuie însă ca el să își dea seama. Prin creativitate asigurăm vieții noastre siguranță, dar și culoare, ieșind din banal și viața noastră devenind încărcată. Putem fi creativi în profesie și ne asigurăm recunoașterea valorii, putem fi creativi față de cei din jurul nostru, în relațiile interpersonale și vom scăpa de monotonie, iar relația cu ceilalți va avea de câștigat, în sfârșit putem fi creativi față de noi înșine, pentru a ne valorifica potențialul propriu și a ne desăvârși. Satisfacțiile pe care le simte omul creativ sunt deosebite, iar actul creației finalizat și recunoscut conduce la obținerea unei stări de fericire care la rândul ei va îmbunătăți și starea de sănătate, iar ce este cel mai important, după cum spunea scriitoarea de origine rusă, Ayn Rand “Un om creativ este motivat de dorința de a realiza ceva, și nu de dorința de a-i învinge pe ceilalți”. În alegerea temei lucrării am plecat de la convingerea că nimic nu se poate realiza fără muncă. Mi-am propus să scot în evidenţă importanța activităţilor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică în învăţământul primar. Creativitatea vizează pe cadrul didactic, cade în sarcina sa, dar deschide elevului orizontul vast al cunoaşterii în care viziunile nu mai sunt disparate, ci unite într-un sistem operaţional. Despre aplicabilitatea acestui concept în cadrul orelor de abilităţi practice și educație tehnologică voi scrie în lucrarea de faţă. Aria curriculară Tehnologii oferă un teren larg de aplicare a cunoştinţelor pe care elevii şi le însuşesc la celelalte discipline. Aplicarea permanentă a cunoştinţelor în practică întăreşte încrederea elevilor în valoarea acestora, stimulându-i pentru activităţile viitoare. Orice tehnică de lucru folosită de învăţător trebuie să fie luminată de înţelegerea mecanismelor care duc la finalizarea unor produse. Felul în care copiii își valorifică potențialul creator a constituit în permanență o preocupare majoră pentru noi, adulții, părinți sau educatori deopotrivă. Încă din perioada preşcolară, copii învaţă să confecţioneze, să se joace, să îngrijească jucării. Jocul şi jucăria nu e numai ocupaţie şi distracţie, ci şi posibilitate de exprimare creatoare a copilului, acumulare de priceperi şi deprinderi de viaţă. Jocul aprinde fantezia copiilor, stimulează gândirea, imaginaţia, insistenţa de a finisa lucrarea. Prin intermediul hârtiei, pânzei, aţei, acului, materialelor din natură, dar şi al fanteziei, jucăriile se pot transforma în chipuri reale, devenindu-le prieteni şi producându-le copiilor o adevărată satisfacţie sufletească. Astfel, aria curriculară Tehnologii are o dimensiune artistică şi creativă, care trebuie exploatată. Rolul nostru, al cadrelor didactice este acela de a-i îndruma, de a le înlesni elevilor calea spre cunoaștere. Prin atitudinea deschisă, cooperantă, încurajatoare și creativă, le putem asigura micilor școlari un climat favorabil, care să provoace curiozitatea, să stimuleze tendința acestora de a fi originali, inventivi, de a căuta legături noi și de a emite idei nebănuite. CAPITOLUL I ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII PSIHOPEDAGOGICE ALE ŞCOLARULUI MIC I.1.Transformările din profilul micului şcolar I.1.1. Adaptarea la programul zilnic şi activităţile şcolare Vârsta şcolară mică 6/7-10 ani este numită şi marea copilărie sau maturitatea infantilă deoarece intrarea copilului în şcoală, actul cititului, scrisul, contactul cu variatele informaţii, furnizează o infuzie de realism în concepţia copilului despre sine, ceilalţi şi lume în general. Conform stadialităţii cognitive a lui Jean Piaget, copilul se încadrează în - stadiul inteligenţei preoperatorii-6/7 ani trecând către cel al operaţiilor concrete-7-10 ani. Conform stadialităţii psiho-sociale a lui Erick Erikson, copilul trebuie să dobândească sârguinţa de a produce lucruri, sau reversul.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
