Strategii ale Managementului Bancar în Economia Contemporană

CAP. I - Structura managementului bancar

Managementul bancar are funcţiile, mecanismele şi tehnicile sale specifice, obiective proprii pentru care se utilizează patru categorii de resurse: umane, financiare, fizice şi de informaţii.

În exercitarea managementului bancar apar roluri şi calităţi cheie. Rolurile manageriale pot fi grupate in trei categorii principale:

a. roluri interpersonale, care la rândul lor cuprind trei categorii:

- managerul acţionând ca o figură proeminentă;

- managerul cu rol de lider;

- managerul cu rol de legătură.

b. roluri informaţionale – cele trei roluri informaţionale cunoscute decurg din cele interpersonale:

- rol de monitorizare;

- rol de diseminator de informaţii;

- rol de purtător de cuvânt.

c. roluri decizionale, care decurg şi ele din cele informaţionale. Informaţiile culese de manager au impact asupra deciziilor luate de acesta. Henry Mintzberg, care a cercetat aceste aspecte, a identificat patru roluri decizionale:

- rolul de antreprenor, de iniţiator voluntar al schimbării;

- cel de al doilea rol decizional este iniţiat de alte persoane şi grupuri, nu de manager, acesta răspunzând rolului său de soluţionator de probleme;

- rolul de distribuitor de resurse;

- rolul de negociator cu reprezentanţi ai organizaţiei.

Calităţile manageriale sunt, fără nici o discuţie, cele care condiţionează succesul. În literatura de specialitate se identifică trei tipuri importante de calităţi manageriale: profesionale, interpersonale şi conceptuale.

Calităţile profesionale ale managerului de bancă sunt cele necesare pentru realizarea activităţilor specializate, fiind foarte importante pentru managerii din prima linie.

Calităţile interpersonale se referă la capacitatea de comunicare, de înţelegere şi de motivare a persoanelor şi grupurilor.

Calităţile conceptuale depind de capacitatea managerului de a gândi in mod abstract.

La aceste trei, adăugam calităţile de diagnostic şi analiză, care permit identificarea naturii şi cauzelor unor probleme sau a unor situaţii favorabile pentru soluţionare sau repetare. Punând in discuţie structura managementului bancar, considerăm oportun a ne opri la cele cinci domenii ale managementului băncii, care redau esenţa activităţii bancare.

Managementul activelor şi pasivelor bancare, redau de fapt întreaga cuprindere a bilanţului băncii.

Gestionarea activelor şi pasivelor bancare constă, pentru o bancă, în determinarea unei situaţii ideale exprimate prin dimensiune şi structură, precum şi in luarea deciziilor ce-i permit să atingă această situaţie ideală.

Managementul riscurilor bancare este foarte important pentru că orice operaţiune bancară are o doză de risc, de incertitudine şi aceasta trebuie să intre obligatoriu in atenţia managerilor.

Resursele umane reprezintă în bănci resursa cea mai importantă, care produce prin prestaţia proprie, valori şi profit.

Marketingul este indispensabil in bănci, pentru ca pe această cale banca poate cunoaşte cerinţele pieţei, respectiv ale clienţilor, potenţialul concurenţilor, şi poate organiza corespunzător procesul de vânzare a produselor şi serviciilor proprii şi monitoriza in consecinţă de cauza concurentă.

În sfârşit, pentru orice bancă, scopul final este obţinerea de profit, motiv pentru care managementul performanţelor proprii este foarte important şi necesar.

Aspecte şi tendinţe actuale în managementul bancar şi influenţa acestora asupra activităţii bancare

Evoluţia managementului in general este influenţată de o multitudine de factori, dintre care pot fi menţionaţi: influentele mediului asupra activităţii bancare; punctele slabe sau limitele teoriilor manageriale; dificultăţile managementului, care implică o cercetare continua pentru găsirea de noi tehnici şi remedii.

În ceea ce priveşte factorii mediului extern care influenţează ideile şi teoriile manageriale, pot fi menţionaţi factorii: legislativi, etici, politici, economici, speciali, tehnologici, competitivi.

Concurenţa acerbă din ultimele două decenii şi fenomenele de recesiune din economiile puternic dezvoltate (ex: SUA, Japonia, Europa Occidentală), au determinat băncile să caute noi modalităţi de reducere a costurilor şi eficientizare a operaţiunilor.

În acest scop, se folosesc printre altele o serie de metode mai importante cum ar fi:

- reduceri de personal (‚downsizing’);

- contracararea cu terţi a unor servicii (‚out-sourcing’).