Strategii didactice în vederea dezvoltării aptitudinilor artistice, bază a capacității interpretative muzicale la copiii din școlile populare de artă

Cuprins licență Cum descarc?

Prolegomene .. 3
Invatamantul muzical din Romania (Tarile Romane si Transilvania) ... 3
Conceptul de strategie in didactica instrumentala muzicala 
in scolile populare de arte ... 6
Capitolul I 
Strategii initiale in cunoasterea elevului. 
Intocmirea fisei psihopedagogice 16
Capitolul II 
Strategii didactice instrumentale si vocale in predare-invatare-evaluare .. 23
II.1. Strategii didactice pentru varsta prescolara si scolara mica 27
II.2. Strategii didactice in instruirea elevului din gimnaziu .. 55
II.3. Strategii didactice in instruirea elevului de liceu ... 76
II.4. Invatamantul instrumental si vocal la varsta tineretii .. .98
Concluzii ... 104
Bibliografie ... 107

Extras din licență Cum descarc?

Prolegomene
Invatamantul muzical din Romania 
(Tarile Romane si Transilvania)
In istoria invatamantului muzical din Romania s-a manifestat o intarziere in aparitia unui sistem de educatie muzicala organizata. Fata de interesul cu care era privita si practicata muzica in marile orase si pe domeniile din imperiile occidentale (francez, german, italian, vienez etc.) inca din perioada preclasicismului muzical, Tarile Romane au pastrat o atitudine ostila fata de muzica laica, desconsiderand orice apropiere de acest domeniu si pe oricine ar fi incercat sa se afirme in compozitie sau interpretare. Totusi in jurul anului 1300 sunt mentionate scoli de psaltichie pe langa biserici si manastiri, necesare invatarii cantului bisericesc de rit bizantin. Sunt consemnate si rarele incercari in directia cantarii laice facute de catre domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir (1673 -  1723), domnita Ralu (1799 -  1870), fiica lui Caragea Voda, in Tara Romaneasca. Din datele istorice se desprinde cu claritate dezinteresul fata de muzica, faptul ca era privita ca o indeletnicire nedemna, a robilor tigani de la curtile boieresti. 
Dupa 1800, in Moldova, activitatea lui Gheorghe si Elena Asachi, sustinuta in continuare de grupul de tineri pasoptisti si continuata in secolul XIX de Theodor Burada, Eduard Caudella, Gavriil Musicescu, declanseaza un interes din ce in ce mai mare pentru studiul muzicii, ducand la infiintarea Conservatorului Filarmonic Dramatic la Iasi, in 1836, intemeiat de Gheorghe Asachi, Stefan Catargi si Vasile Alecsandri tatal. 
In Tara Romaneasca, la Bucuresti, prin activitatea domnitei Ralu Caragea s-au petrecut remarcabile prefaceri in sensul unei apropieri de viata muzicala occidentala si in domeniul invatamantului. In 1833 ia fiinta Societatea Filarmonica prin efortul lui Heliade Radulescu si Ion Campineanu; scopul acestei societati viza si invatamantul prin deschiderea unei Scoli de Muzica vocala si instrumentala (1834), devenita Scoala de bel canto (1860) unde se studia pianul, vioara, violoncelul, contrabasul; scoala va forma interpreti de muzica bisericeasca, muzica vocala si instrumentala, actori de teatru. In 1864, prin Decretul lui Alexandru Ioan Cuza iau fiinta Conservatoarele de muzica din Bucuresti si Iasi, desi existau deja si conservatoare particulare. Prin acest act s-au pus bazele invatamantului muzical romanesc. 
In Transilvania, datorita cultului catolic, greco-catolic si a celui protestant precum si a nobilimii de origine germana si maghiara, care a imitat modelele europene, apar numeroase societati muzicale (1818) si primele scoli de muzica; astfel se infiripeaza scoala de la Cluj (1819) devenita Conservator (1825), scolile de la Satu Mare (1820), Brasov si Arad (1833), Sibiu (1840), Timisoara (1845) care duc la dezvoltarea invatamantului muzical, iau fiinta coruri. Apar in 1823 in Transilvania si primele colectii de melodii de Philipp Caudella si Gheorghi Ruzitska, adoptate ca metode de pian si repertoriu de predare. 
In noile unitati de invatamant erau angajati la inceput instrumentisti cu activitate concertistica recunoscuta, care treptat s-au stabilit aici definitiv, de exemplu Ioan A. Wachmann si Ludovic Wiest la Bucuresti, J. Herfner, Wenzel Ruzistka, si Henri Ehrlich la Cluj, Gheorghi Ruzitska, Paul Cervatti, Pietro Mezzetti, Elena Asachi-Teyber si Francisc Caudella la Iasi, A. Hubacek la Sibiu, Friederich Heim, Anton Burger, Johann Oswald si Robert Smicheus la Timisoara. Dupa o pregatire initiala in tara, multi tineri si-au continuat studiile muzicale in centrele cu traditie din Europa, la Paris, Viena sau Berlin; aceasta tendinta a dus la crearea a doua categorii de instrumentisti: cei performanti care au sustinut concerte si recitaluri pe scenele faimoase europene si cei cu o pregatire instrumentala si performante mai modeste care activau in formatii de muzica de camera de salon. Gustul muzicii occidentale se raspandeste in saloanele protipendadei, iar copiii negustorilor sunt adesea orientati spre pensioanele particulare, unde se preda muzica si un instrument muzical. Comertul cu instrumente ia avant in primele decenii ale secolului XIX. 
In prima jumatate a secolului XIX se infiripa scoala componistica romaneasca. Tot acum apar primele lucrari de teorie muzicala, primele metode si culegeri de piese pentru voce ori pentru diferite instrumente. Treptat interesul si studiul temeinic al instrumentelor a creat o pleiada de interpreti de renume european, care s-au dedicat si invatamantului muzical romanesc. Amintesc pe Charlotta Leria, Dimitrie Popescu-Bayreuth, Grigorie Gabrielescu, Romulus Vulpescu, sotii Victoria si Aurel Costescu-Duca (canto), Emilia Saegiu, Aurelia Cionca, Florica Musicescu, Cella Delavrancea, Silvia Serbescu, Constanta Erbiceanu (pian), Eduard Caudella, Francisc Kneisel (vioara si compozitie), Alex. Flechtenmacher, Constantin Dimitrescu, Dimitrie Dinicu (violoncel si compozitie) s.a. 
Dupa 1948, conform Legii invatamantului, odata cu organizarea intr-un sistem gratuit, subventionat de stat, reteaua de unitati scolare se largeste si se diversifica prin scoli elementare de muzica, licee de muzica, scoli populare de arta, conservatoare. 
In timp ce scolile de muzica, liceele de muzica si conservatoarele au urmarit intotdeauna in primul rand profesionalizarea elevilor la un nivel de multe ori incredibil de inalt, nivel obtinut datorita calitatilor native excelente ale elevilor selectionati, datorita programelor analitice si a cursurilor speciale pe care le ofera aceste institutii, precum si pregatirii foarte inalte a cadrelor didactice care lucreaza cu copiii ce au dotare muzicala nativa. Calitatea invatamantului muzical romanesc si profesionalismul de care dau dovada elevii la incheierea studiilor a permis ca multi absolventi ai conservatoarelor noastre sa se incadreze cu succes in viata muzicala a unor tari cu traditii culturale bogate. 
Scolile populare de arte nu-si propun acest scop, dar s-au bucurat de numerosi elevi inscrisi, atat in perioada anilor 1945 -  1989 cat si dupa revolutia din 1989 pana in prezent. 
Viata culturala bogata a tuturor zonelor din Romania are o sustinere importanta datorita Legii nr. 292 din 27 iunie 2003 prin care au mai luat fiinta numeroase asezaminte culturale, practic in fiecare judet al tarii. Ele sunt coordonate de Ministerul Culturii si Cultelor si de specialistii Centrului National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale si se dovedesc apte sa raspandeasca cultura; dintre acestea amintesc caminele culturale, Casele de Cultura, Scolile Populare de Arte si Meserii, Universitatile Populare, formatii si ansambluri profesioniste pentru promovarea culturii traditionale.

Fisiere în arhivă (1):

 Strategii didactice in vederea dezvoltarii aptitudinilor artistice, baza a capacitatii interpretative muzicale la copiii din scolile populare de arta.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

Carti 
-  xxx. Programa de educatie muzicala pentru clasele V-VIII 
-  Adascalitei, Adrian. Instruire asistata de calculator. Didactica informatica. Editura Polirom, Iasi, 2007 
-  Aebli, N. Didactica psihologica. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973 
-  Albulescu, I. Pragmatica predarii. Activitatea profesorului intre rutina si creativitate. Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2004 
-  Balan, Theodor. Principii de pianistica. Editura Muzicala, Bucuresti, 1966 
-  Barzea, C. Arta si stiinta educatiei. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995 
-  Bentoiu, Pascal. Imagine si sens. Editura Muzicala, Bucuresti, 1973 
-  Bocos, Musata; Ionescu, Miron. Tratat de didactica moderna. Editura Paralela 45, Pitesti, 2009 
-  Bocos, Musata; Jucan, D. Teoria si metodologia instruirii. Repere si instrumente didactice pentru formarea profesorilor. Editura Paralela 45, Pitesti, 2007 
-  Bontas, Ioan. Pedagogie. Tratat. Editura ALL, Bucuresti, 2007 
-  Brelet, Giselle. L'interpretation creatrice. Essai sur l'execution musicale. Presses universitaire de France, Paris, 1951
-  Bruner, S. J. Pentru o teorie a instruirii. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970 
-  Calin, M. Procesul instructiv-educativ. Instruirea scolara (analiza multireferentiala). Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995 
-  Cerghit, I. Metode de invatamant. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980 
-  Cerghit, I.; Neacsu, I.; Panisoara, O. I.; Negret-Dobridor, I. Prelegeri pedagogice. Editura Polirom, Iasi, 2001 
-  Cerghit, I. Procesul de invatamant -  cadru principal de instruire si educatie a elevilor. In: Sinteze pe teme de didactica moderna, Culegerea Tribuna scolii, 1986 
-  Cerghit, I. Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri, stiluri si strategii. Editura Aramis, Bucuresti, 2002 
-  Cerghit, I. Teoria si metodologia instruirii (note de curs). Universitatea, Bucuresti, 1996 
-  Cerghit, I., Neacsu, I., Negret-Dobridor, I., Panisoara I. O. Prelegeri pedagogice. Editura Polirom, Iasi, 2001 
-  Cerghit, I., Vlasceanu L., (coord.) Curs de pedagogie. Universitatea Bucuresti, 1998 
-  Chis, Vasile. Pedagogia contemporana -  pedagogia pentru competente. Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005 
-  Coman, Lavinia. Pianistica moderna. Pentru o teorie superioara a artei pianistice. Editura Universitatii Nationale de Muzica, Bucuresti, 2006 
-  Constantinescu, Gr. (coord.). Ghid de opera. Editura Muzicala, Bucuresti, 1971 
-  Cortot, Alfred. Principes rationnels de la technique pianistique. Edition Salabert, Paris, 2000 
-  Cretu, Carmen. Psihopedagogia succesului. Editura Polirom, Iasi, 1997 
-  Cretu, D. Psihopedagogie pentru formarea profesorilor. Editura Imago, Sibiu, 2000 
-  Cristea, Gabriela. Pedagogia generala. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2008 
-  Cristea, Sorin. Dictionar de termeni pedagogici. Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1998 
-  Cristea, Sorin. Dictionar de termeni pedagogici. Editura Litera International, Bucuresti-Chisinau, 2000 
-  Cristescu, Octav. Probleme de tehnica si interpretare vocala. Editura Muzicala, Bucuresti, 1963 
-  Cucos, C. Pedagogie. Editura Polirom, Iasi, 2002 
-  Cucos, C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. Editura Polirom, Iasi, 2009 
-  Dafinoiu, I. Personalitatea. Metode calitative de abordare. Editura Polirom, Iasi, 2002 
-  Dorizo, Al. Vocea, mecanisme, afectiuni, corelatii. Editura Muzicala, Bucuresti, 1972 
-  Draghicescu, L.; Petrescu, A. M.; Stancescu, I. Rolul strategiilor didactice interactive in ameliorarea calitatii invatarii. In: Albu, E. (coord.). Educatie si comunicare. Editura Universitatii ,,Petru Maior", Tg. Mures, 2008 
-  Egan, Kieran. Imaginatia in predare si invatare. Ghid pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar. Didactica Publishing House, 2008 
-  Florea, Avram. Educatie muzicala -  teorie si solfegii aplicative. Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2006
...