Stresul la Personalul din Jandarmerie

Argument

Meseria de jandarm este una dintre cele mai solicitante care există în comunitatea umană. A fi jandarm nu înseamnă doar ”a veghea” sau ”a avea grijă”, ci însumează un întreg complex de acţiuni care au ca scop bunăstarea comunităţii umane. Consider că cei care îşi aleg meseria aceasta o fac în mare parte din cauza influenţelor familiale, din cauza mediului în care au crescut şi s-au dezvoltat, deoarece familia prin relaţia pe care o dezvoltă ghidează persoana spre anumite profesii. John Holland este cel care a formulat teoria personalităţii profesionale, care are ca fundament faptul că există o relaţie între profesie şi tipul de personalitate în sensul că orice persoană îşi caută acele ocupaţii care să fie congruente cu personalitatea sa şi care să-i valorifice aptitudinile de care dispune. Se poate spune că jandarmul reprezintă tipul sociabil, orientat către lucrul cu oamenii, şi că aceasta se datorează mediului înconjurător, relaţiei cu părinţii, fraţii, cu cei din jur. Sunt persoane care se orientează spre a proteja alte persoane, spre a avea grijă de ele tocmai pentru că au fost educaţi într-un mediu familial stabil, echilibrat, sau dimpotrivă, persoane care se orientează spre ajutorarea persoanelor pentru a-şi rezolva carenţele suferite în copilărie. Aş putea asemăna meseria de jandarm cu meseria de psiholog, metaforic vorbind în sensul că ambele se preocupă cu bunăstarea celor din jur. Aceasta profesie însă implică riscuri, compromisuri şi nu în ultimul rând stresul.

Astfel, lucrarea de faţă, se vrea a fi o cercetare a stresului asupra jandarmilor. Sunt multe studii care atestă faptul că meseria de jandarm este una dintre cele mai stresante meserii, dar şi faptul că stresul nu îi afectează pe toţi indivizii în acelaşi mod. Este foarte important modul în care jandarmul face faţă fiecărei provocări sau situaţii stresante, deoarece percepţia joacă un rol foarte important şi de aici şi răspunsurile la situaţiile în cauză. O percepţie eronată asupra realităţii poate avea consecinţe nefaste în viaţa individului, astfel situaţiile stresante la care este supus individul în general şi jandarmul în mod special influenţează modul de a trăi al acestuia, dar şi al familiei acestuia.

Stresul produs la locul de muncă are în unele cazuri consecinţe deosebit de grave asupra angajaţilor şi ulterior asupra familiilor acestora şi asupra celorlalte persoane cu care aceştia interacţionează. Pe de altă parte, stresul în exces poate afecta sănătatea şi capacitatea de a funcţiona, dar poate fi şi o forţă pozitivă, dacă ne gândim că un anumit nivel de stres este necesar pentru a menţine vitalitatea, creativitatea, interesul şi pofta de viaţă; acest lucru rezultând din unele cercetări care au fost realizate asupra stresului.

Nu putem neglija însă faptul că societatea în care trăim nu este ignorantă şi se preocupă atât cât este permis de menţinerea echilibrului psihic ale jandarmilor. Astfel aceştia sunt consiliaţi şi învăţaţi prin măsuri de psihoprofilaxie să ducă un stil de viaţă cât mai bun, cazurile de îmbolnăvire şi chiar riscul decesului reducându-se considerabil.

A fi jandarm, a fi în slujba societăţii, este o profesie de care mulţi tineri fug, evită să ia contact cu ea tocmai datorită lipsei de informaţii şi de educaţie culturală, însă, ţinând cont de aptitudinile şi seriozitatea care caracterizează aceasta profesie consider că este una dintre cele mai admirabile ţi respectabile meserii.

1.1 Stresul

1.1.1 Noţiunea de stres

Iamandescu (1993) este de părere că termenul de stres a fost creat de cursul tentativei geniale a lui Selye de a circumscrie varietatea răspunsurilor organismului, faţa de mulţimea agresiunilor mediului, în cadrul relativ distinct al sindromului general de adaptare.

Stresul este “răspunsul organismelor vii la solicitarea de orice natură” (Selye, 1974, p. 123).

Unii autori (Iamandescu, 1993) afirmă că noţiunea de stres a intrat în limbajul curent prin intermediul limbajului ştiinţific, cunoscând o ramificare indezirabilă a sensurilor, dar păstrând o notă comună a definiţiei, aceea a valorii sale dăunătoare pentru om.

Stresul poate fi definit atât din perspectiva cauzei, cât şi din cea a efectului. În fizică, stresul este acea forţa capabilă să producă deformări temporare sau permanente, sau distorsiuni suferite de un corp, efectul de modificare structurală fiind denumit “strain”, ca o formă de deviaţie de la standard (Quick & Quick, 1984; Levi, 1990). În biologie, stresul este definit ca orice poate produce schimbări într-un organism, cauzează dereglări sau reglări ale proceselor legate de acel organism. În medicina (fiziologie) în reacţia de stres sunt implicate sisteme nervoase şi hormonale care intervin în reacţia de urgenţă (Cannon,1935). În psihologie, termenul stres este folosit pentru a evoca multiplele dificultăţi şi solicitări cărora individul se străduieşte să le facă faţă (de e.g. evenimente critice/stresante de viaţa) şi resursele de care dispune pentru a administra aceste probleme (strategii de ajustare sau mecanisme de coping). Între aceste diferite stresuri (fizice, biologice, fiziologice, psihologice) care au chinuit dar şi “întărit” omul de-a lungul evoluţiei sale biologice şi sociale, un loc proeminent îl ocupă stresul psihic (Iamandescu, 1993).

Cuvântul “stres”, a cărui semnificaţie originară era de suferinţă, dificultate, are în limba engleză mai multe sensuri: încordare, presiune, tensiune, efort, solicitare, constrângere, forţă.