Stresul Profesional

INTRODUCERE

Importanta studierii stresului in organizatii

Fenomenul “stress” a devenit una din problemele stringente ale omului modern, iar odată cu progresul şi evoluţiile moderne ale culturii tehnologice se introduce această problemă şi în ţările care vin din urmă, din punct de vedere al dezvoltării .

Să însemne că progresul şi evoluţiile viitoare trebuie plătite cu suferinţele bolilor pricinuite de stres ?

Omul modern asurzit de muzica rock şi de zgomotul urban, nemaiputând pricepe “vocea naturii“, pune în primejdie nu numai echilibrul ecologic al mediului ambiant, ci suferă într-o măsură alarmant de mare, de poluarea lumii sale interioare .

Conducerea fiecărei organizaţii moderne, iar poliţia nu face excepţie, declară că omul este cheia oricărei activităţi şi, mai departe, indiferent de profilul instituţiei, personalul este în fapt resursa determinantă. Orientările mai mult sau mai puţin umaniste ale managementului contemporan din ţările occidentale se apleacă, de altfel, asupra unor aspecte precum calitatea “vieţii de muncă”, satisfacţia personalului, climatul psiho-social, în general asupra managementului resurselor umane şi al relaţiilor umane, pentru că se urmăreşte, în primul rând, eficienţa individului în cadrul organizaţiei. Atenţia acordată personalului, dezvoltării acestuia este determinantă şi pentru succesul activitatilor din domeniul nostru de activitate. Însă, fie şi o sumară privire asupra factorilor stresori specifici acestei activităţi, aşa cum sunt ei percepuţi de personal, ne îndreaptă mai departe atenţia potenţialului negativ al presiunilor fizice şi psihice foarte variate, cărora trebuie să le facă faţă poliţiştii .

Asemenea situaţii apar de-a lungul întregii cariere profesionale şi constituie surse de stres ce pot influenţa în cele din urmă satisfacţia personală, starea şi sănătatea fizică şi psihică, pe de o parte, eficienţa profesională a personalului şi colectivului de lucru, pe de altă parte o gestiune eficientă a resurselor umane din domeniu nu se poate face în aceste condiţii fără proiectarea şi aplicarea unor măsuri adecvate de management al stresului profesional, protecţie psihologică cu atât mai mult cu cât presupune, cel puţin până la realizarea unor cercetări comparative, că aceste activităţi, condiţii şi relaţii de muncă au un ridicat potenţial stresant .

Managementul stresului trebuie înteles ca o încercare de a scădea nivelul acestuia la subordonaţi către un punct optim .

Există unele principii de organizare a vieţii şi a muncii în lupta contra stresului, pe care managerul poliţist trebuie să le stăpânească. În ultimii ani, atribuţiilor bine cunoscute ale comandantului, ale oricărui lider li s-a mai adăugat una, aceea de manager al stresului. Gestiunea stresului organizaţional îi aparţine .

Motivul ?

Recunoaşterea existenţei stresului în orice activitate umană şi a efectelor acestui fenomen psiho-social complex asupra performanţei în muncă, asupra stării de sănătate şi a climatului specific fiecărei colectivităţi.

Organizaţia mondială a sănătăţii apreciază că stresul reprezintă a treia mare preocupare a lumii de azi .

Este cumva o exagerare ?

Categoric nu, deoarece atât viaţa cotidiană, cât şi experienţele psihologice şi medicale relevă pregnant că în profesie, în familie, în societatea modernă în general, mediul este din ce în ce mai “agresiv”, iar resursele omului, disponibilităţile sale psihologice şi intelectuale sunt tot mai intens solicitate .

Tocmai din aceste motive, pentru lideri şi pentru specialiştii din domeniul resurselor umane, stresul generat personalului de situaţiile de muncă specifice ( activităţi, condiţii, relaţii de munca, responsabilităţi, facilitate, constrângeri ) trebuie să devină o preocupare majoră pentru care să se caute soluţii eficiente de soluţionare .

Pe de altă parte, stresul, înţeles ca o stare de tensiune creată drept răspuns la agresiunile din mediul intern sau extern, prin care organismul se apără pe calea unor reacţii de adaptare, este o prezenţă cotidiană care nu poate fi restrânsă decât în parte .

Fiecare lider are de făcut faţă unor situaţii care reclamă înţelegerea surselor ce determină stresul, pentru a-l putea combate .

Liderul trebuie să combată nu numai stresul subordonaţilor ci şi propriul stres, cunoscându-se că acesta este transferabil de la o persoană la alta .