Structura financiară a întreprinderii

Capitolul I. Definirea capitalului întreprinderii 4

1.1. Definirea noțiunii de capital-element esențial al afacerii 5

1.1.1.Surse de provenienta a capitalului 7

1.1.2.Modalitati de folosinta a capitalului 12

1.2. Funcțiile capitalului social 12

1.3. Caractere generale ale capitalului social 14

1.4.Capitalul social minim. Consecințele nerespectării capitalului social minim ..15

Capitolul II. Structura capitalului societăților comerciale 16

2.1. Structura capitalului și riscul 16

2.2. Structura optimă a capitalului 21

2.3. Teorii privind structura capitalului 23

2.4 Factori de influență a deciziilor privind structura capitalului societaților comerciale..25

2.4.1. Prezentare de ansamblu a factorilor de influență ai structurii financiare .25

2.4.2. Echilibrul risc - rentabilitate .30

2.4.3 Factori specifici societații comerciale .32

2.4.4 Factori macroeconomici care influențează structura capitalului ..34

2.5 Analiza factorilor ce influențează structura financiară a societaților comerciale românești ..35

2.5.1 Sursele de finanțare ale societaților comerciale. Prezentare de ansamblu 35

Capitolul III. Costul capitalului unei societăți comerciale 37

3.1. Costul capitalurilor proprii 37

3.1.1.Costul explicit al capitalului propriu 39

3.1.2.Costul implicit al capitalului propriu 39

3.2. Costul capitalului împrumutat 40

3.2.1.Cazul imprumutului ordinar 41

3.2.2.Cazul imprumutului obligatar cu prima de emisiune 42

3.3. Costul autofinanțării 43

3.4. Costul mediu ponderat al capitalului 45

3.4.1.Principalele surse de finantare a investitiilor 45

3.4.2.Structura financiara si costul capitalului 46

3.4.3.Teoria costului capitalului dependent de indatorare 49

3.4.4.Teoria dependentei costului indatorarii 50

3.5. Evoluția costului capitalului propriu și a costului mediu ponderat 52

3.5.1.Efectul de levier in valori de piata ale capitalurilor 53

3.5.2.Efectul de levier in valori de contabilitate ale capitalurilor 54

3.5.3.Evolutia costului mediu ponderat al capitalurilor 55

Bibliografie 68

Cap. I. DEFINIREA CAPITALULUI INTREPRINDERII

S-a demonstrat, de nenumărate ori, că funcționarea unei întreprinderi fără un capital adecvat este una din cauzele cele mai răspândite ale eșecului în afaceri. Pe lângă un capital suficient, întreprinderea trebuie să aibă și o structură a capitalului adecvată, adică o combinație corectă de capital propriu și împrumuturi.

Orice întreprindere are posibilitatea, cel puțin teoretic, să apeleze la două tipuri de finanțări : finanțare internă și finanțare externă. Finanțarea internă cunoscută și sub denumirea de autofinanțare cuprinde fluxurile de numerar rezultate din profitul reținut pentru dezvoltare și din cheltuielile cu amortizarea suportate de întreprindere. Finanțarea externă se referă atât la suma împrumuturilor (datoriilor) pe termen lung, mediu și scurt cât și la capitalul propriu nou emis de către întreprindere ca sursă de procurare a fondurilor necesare, precum și la operațiunile de leasing.

Dacă, în general, capitalul se definește ca fiind orice bun sau stoc de bunuri - financiare sau fizice - capabile să genereze venit, prin structura capitalului unei întreprinderi se ințelege proporția relativă a capitalului propriu și a împrumuturilor pe termen lung utilizate la finanțarea activelor acesteia . Cu alte cuvinte, structura capitalului unei întreprinderi reflectă compoziția capitalurilor ei. Dacă însa vorbim de structura financiară a întreprinderii, atunci ne referim la raportul existent între finanțarea internă și finanțarea externă, precum și între finanțările pe termen scurt și cele pe termen lung.

Societățile comerciale sunt unități patrimoniale cu personalitate juridică create prin libera voință și inițiativă a investitorilor, fiind deplin autonome în raport cu terții. Obiectul de activitate al societăților comercial, persoane fizice și juridice, poate fi fabricarea unui produs sau a unei game de produse, comercializarea produselor, executarea de lucrări sau prestarea de servicii.

Caracteristica acestor societăți diferă, în principal, în privința modului de constituire a capitalului și a limitelor răspunderii patrimoniale în raport cu terții.

Unitățile patrimoniale, indiferent de tipul și forma de organizare, trebuie să-și constituie capitalul, ca primă măsură și element important al patrimoniului care să le creeze posibilitatea stabilirii relațiilor cu terții pentru demararea și dezvoltarea obiectului activității.

1.1.DEFINIREA NOȚIUNII DE CAPITAL-ELEMENT ESENȚIAL AL AFACERII

Capitalul social este un element al patrimoniului social care exprimă, în monedă, valoarea totală a aporturilor în numerar și în natură subscrise de asociați la constituirea societății. Structura capitalului social definește partea fiecărui asociat în cadrul capitalului întreprinderii, ea determinând condițiile de exercitare a puterii și de repartiție a rezultatelor.

Dar, capitalul social este insuficient pentru a asigura întreprinderii capitalul economic într-un volum adecvat. Operațiunile de credit permit întreprinderii să dețină active fără să dispună în prealabil de monedă, iar operațiunile de împrumut îi permit să dispună și de alte mijloace monetare. Recursul la îndatorare este procedura care antrenează disocierea între capitalul economic și capitalul financiar investit de asociați.

S-a evidențiat cum întreprinderea degajă un surplus monetar din activitatea sa, parte din acest surplus conservat de către întreprindere și care aparține asociaților, constituind un mijloc de finanțare care se adaugă capitalului social.

În sens financiar, capitalul este măsurat prin capitalul investit de către asociați, adică prin diferența între capitalul economic și îndatorare. Capitalul financiar investit sau activul net este compus din capital social și surplusul monetar acumulat de către întreprindere.

În sens larg, capitalul social include orice sumă care este afectată definitiv de funcționarii societății, in regimul juridic al capitalului social. În acest sens, este semnificativă definiția dată capitalului social de Regulamentul de aplicare a Legii contabilității: “Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale, respectiv cu valoarea aportului în natură sau în numerar, a rezervelor încorporate și a profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operațiuni care conduc la modificarea acestuia”