INTRODUCERE Identificarea surselor de finanțare a unei activități, precum și combinarea acestora în scopul de a obține un raport rentabilitate-risc eficient reprezintă o provocare permanentă pentru managerii unei firme. Diferitele proporții în care o societate apelează la finanțări prin capitaluri proprii sau împrumutate, definesc structura financiară a întreprinderii, din acest considerent aceasta mai poartă și denumirea de structura capitalurilor. Unul din obiectivele fundamentale ale gestiunii financiare îl reprezintă structura financiară a întreprinderii, aceasta fiind cea care reflectă politicile de finanțare și de atragere a capitalurilor necesare pentru funcționarea întreprinderilor. Gestiunea eficientă a acestor întreprinderi oferă o structură financiară optimă, respectiv raportul existent dintre capitalurile folosite să fie corespunzătoare nevoilor de exploatare, toate aceste activități fiind obținute la un cost minim. Datorită dinamicii această structură optimă este greu de atins, astfel rezultă ca în procesul de planificare a structurii financiare să se țină cont de flexibilitatea întreprinderii, respectiv de capacitatea acesteia de adaptare. În ceea ce privește conținutul acestei lucrări, mi-am propus să prezint o analiză de structură financiară a unei întreprinderii, cuprinzând noțiunile fundamentale aferente temei alese, acestea fiind împărțite în următoarele mari capitole : noțiunile introductive ale structurii financiare, elementele componente ale acesteia, finanțările întreprinderii, și nu în ultimul rând alegerea unei structuri financiare printre care se prezintă și ratele structurii financiare ce ultierior este determinată și analizată în studiul de caz. Primul capitol are în vedere întroducerea în structura financiară a întreprinderii prin sistemul și importanța gestiunii financiare, precum și dezbaterea noțiunii de structură financiară. Acest capitol este urmat de cel de-al doilea, care începe cu familiarizarea, definirea unor termeni de ordin financiar cum sunt : activul disponibil, active fixe, profitul brut, profitul net, pasivul exigibil etc. În fond acest capitol reliefează elementele componente ale structurii financiare prin enumerarea și definirea în diferite categorii a capitalurilor întreprinderii și costurile acestora. Capitolul următor dezbate totalitatea formelor de finanțare la care ar putea să apeleze o entitate precum și explicarea noțiunii de plan de finațare, toate acestea ocupând un rol important pentru buna funcționare a unei activități. Acest capitol este încheiat cu o scurtă prezentare a capacității de îndatorare având ca concluzie definirea efectului de îndatorare. Ca și închidere a lucrării prezente am construit în ultimul capitol studiul de caz efectuat la S.C ARTEZI S.R.L unde am calculat și analizat ratele structurii financiare însoțite de grafice separate pentru fiecare categorie de rată. CAP. 1 : NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN STRUCTURA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII Sistemul financiar reprezintă un sistem de planificare, organizare, control şi evaluare a relaţiilor şi resurselor financiare ce se stabileşte din momentul constituirii întreprinderii. Întrepinderile înființate, indiferent de tipul de proprietate, de mărimea şi forma de organizare, sunt strâns legate de determinarea resurselor necesare lansării afacerii şi de constituirea capitalului acesteia. Conceptul de fenomen financiar al unei întreprinderi provine din relaţiile pe care ea le are cu piaţa factorilor de producţie, piaţa consumatorilor, piaţa capitalurilor şi cu statul, ca autoritate publică. Un astfel de fenomen este urmărit de fiecare întreprindere care îşi doreşte derularea unei activităţi în condiţii de rentabilitate. Mediul financiar al înteprinderii presupune totalitatea relaţiilor financiare ale întreprinderii care apar în momentul utilizării şi câştigării banilor, precum şi toate formele pe care banii le pot lua în procesul circulaţiei lor ( bani – resurse materiale – produse în curs de execuţie – produse finite – creanţe – bani). Gestiunea financiară definită ca “ansamblul de decizii şi activităţi, care ajută la reglarea, ajustarea fluxurilor financiare şi a fondurilor, la gospodărirea resurselor financiare ale întreprinderii, având ca scop asigurarea în mod regulat cu fonduri necesare echipamentului şi exploatării curente a întreprinderii, pe de o parte, iar pe de altă parte, scopul controlul bunei utilizări a fondurilor şi a rentabilităţii operaţiunilor pentru care sunt afectate” 1.1 Conceptul de structură financiară a întreprinderii Stabilirea modalității de finanțare a unei întreprinderi într-o economie de piață are un impact intens asupra activității agenților economici. S-a demonstrat de nenumărate ori, că „funcționarea firmei fără capital adecvat este una din cauzele cele mai răspândite ale eșecului în afaceri. În majoritatea cazurilor aceste unități nu se finanțează din fonduri proprii în totalitate, făcând astfel apel la resurse externe” Astfel, selectarea mijloacelor de finanțare externă și ponderea acestora în raport cu finanțarea internă reflectă o decizie importantă a politicii financiare ale întreprinderii. Structura financiară a întreprinderii reprezintă, ansamblul complex şi coordonat al diverselor surse de finanţare folosite de managerul financiar pentru acoperirea necesarului de finanţat. Prin prisma întreprinderii, structura financiară reflectă compoziţia capitalurilor acesteia sau totalitatea componentelor de capital. Aceasta mai poartă și denumirea de structura capitalurilor întreprinderii și reprezintă suma ponderilor de participare a acestor surse de finanțare pentru a constitui capitalurile investite în entitate.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
