Structura Sistemului de Impozite și Taxe Aplicat în România și Modernizarea Sa

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă se intitulează „Structura sistemului de impozite şi taxe aplicat în România şi modernizarea sa” şi în cadrul acesteia vom realiza o delimitare a principalelor elemente ce trebuie punctate în legătură cu aceasta.

Lucrarea este structurată în trei capitole, structură realizată în vederea unei mai bune înţelegeri a fiscalităţii în România şi implicit a unor concepte de bază aferente sistemului fiscal.

Primul capitol intitulat „Crearea sistemului de impozite şi taxe” vizează aprecierea noţiunii de sistem fiscal, precum şi fundamentarea principiilor şi obiectivelor care stau la baza acestuia şi fără de care nu ar putea să se desfăşoare în condiţii optime. Tot aici, este prezentată o scurtă evoluţie a impozitelor directe, indirecte, precum şi a celor locale, din momentul instituirii acestora şi până în prezent.

Structura propriu-zisă a impozitelor şi taxelor din România, precum şi analiza gradului de fiscalitate este tratată în cadrul celui de-al doilea capitol intitulat „Analiza sistemului de impozite şi taxe în România”. În cadrul acestui capitol, încercăm realizarea unei clasificări a impozitelor şi taxelor în conformitate cu literatura de specialitate, dar şi o analiză a dinamicii fiscalităţii în ţara noastră, analiză efectuată pe baza unor calcule pornind de la datele furnizate de către site-urile oficiale pentru fundamentarea domeniului de interes. Concret, în analiza fiscalităţii vom face referire la dinamica şi structura prelevărilor fiscale, precum şi la gradul de fiscalitate şi implicaţiile acestuia pe plan naţional.

Privită în raport cu statele membre ale Uniunii Europene, România are în vizor necesitatea modernizării sistemului fiscal prin armonizarea legislaţiei fiscale româneşti cu cea din UE. Prin intermediul unor instrumente fiscale bine definite se are în vedere direcţii fundamentale în materie de armonizare a fiscalităţii. Astfel, în cadrul celui de-al treilea capitol intitulat „Coordonate ale modernizării sistemului de impozite şi taxe”, menţionăm criterii de perfecţionare a sistemului fiscal românesc, soluţii de armonizare a acestuia şi efectuarea unei analize a fiscalităţii în România comparativ cu cea existentă în celelalte state ale Uniunii Europene.

CAPITOLUL 1. CREAREA SISTEMULUI DE IMPOZITE ŞI TAXE

1.1. OBIECTIVE ŞI PRINCIPII AŞEZATE LA BAZA SISTEMULUI DE IMPOZITARE

Sistemul de impozite şi taxe, cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea de sistem fiscal, cuprinde ansamblul reglementărilor ce vizează impozitele, taxele, contribuţiile, modalităţile de colectare, aşezare şi încasare a lor cu scopul alimentării în mod organizat a bugetului de stat, a bugetelor locale şi a fondurilor speciale extrabugetare .

Aşezarea şi perceperea impozitelor se poate realiza prin existenţa unui mecanism fiscal, respectiv a unor instrumente, metode, tehnici fiscale care să conducă la aplicarea principiilor impozitării, dar şi a unui aparat fiscal, respectiv existenţa, organizarea şi activitatea organelor specializate ale statului.

Sistemul fiscal a apărut încă din antichitate, trecând prin diferite etape de evoluţie, fiecare stat din lume adoptându-şi un sistem fiscal mai mult sau mai puţin desăvârşit, după cum acesta a cunoscut o mare sau o mai mică putere economică şi militară. Astfel, nu există stat fără impozite, taxe, contribuţii, respectiv fără aceste instrumente prin intermediul cărora statul redistribuie veniturile şi avuţia. În acest sens, trebuie menţionate sistemele fiscale din antichitate ale Chinei, Mesopotamiei, Indiei, Egiptului şi Romei, apărute în strânsă legătură cu nevoile războaielor purtate de aceste state pentru expansiuni teritoriale, menţinerea ordinii interne şi apărarea frontierelor. De exemplu, în Roma antică, a fost creat bugetul militar destinat pensiilor veteranilor, dar şi pentru acoperirea celorlalte cheltuieli militare.

Sistemele fiscale nu au apărut întâmplător, ci evoluţia acestora este legată de procesul de satisfacere a nevoilor umane, dar şi de existenţa unei organizări sociale a umanităţii. Sigur că unele nevoi sociale pot fi satisfăcute şi prin mecanismele pieţei, însă, de cele mai multe ori nu este suficient, fiind necesară intervenţia autorităţilor publice.

De-a lungul timpului, au existat mai multe abordări ale sistemului fiscal. O primă abordare vizează caracterul exclusiv, potrivit căruia sistemul fiscal se aplică pe un teritoriu geografic determinat, fiind singurul colector al resurselor fiscale, pentru un buget sau sistem de bugete, central sau local. O a doua abordare, pune în evidenţă caracterul autonom, potrivit căruia sistemul de impozite şi taxe trebuie să conţină toate regulile de aşezare şi percepere a impozitelor.

Alte abordări vizează caracterul financiar al sistemului fiscal, privit ca un „sistem de percepere a impozitelor” sau caracterul juridic, potrivit căruia sistemul fiscal este un „sistem de legi referitoare la fisc, la perceperea impozitului”.

Iniţial, sistemele fiscale urmăreau procurarea resurselor băneşti pe care autorităţile publice le considerau necesare finanţării nevoilor sociale, însă odată cu fixarea cheltuielilor publice, obiectivul financiar al acestuia l-a reprezentat maximizarea randamentului fiecărui tip de impozit .

În literatura de specialitate , principalele obiective ale sistemului fiscal sunt:

• Prin intermediul principiilor impunerii, sistemul de impozite şi taxe urmăreşte să realizeze procesul de redistribuire a produsului naţional între domenii de activitate, categorii de persoane.

• Prin mobilizarea şi distribuirea resurselor necesare instituţiilor publice, sistemul fiscal trebuie să asigure funcţionarea în bune condiţii a acestora.