CAPITOLUL I 5 TURNAREA CONTINUĂ CONSIDERAȚII GENERALE 5 1.1 EVOLUŢIA TURNĂRII CONTINUIE 5 1.2 TURNAREA CONTINUĂ A OŢELURILOR ÎNTRE CONCEPT ȘI REALITATE 8 1.3 GENERALITĂŢI LA TURNAREA CONTINUĂ 10 1.4 TIPURI DE MAȘINI DE TURNARE 13 1.5 COMPARAȚIE 14 1.6 PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE AL TURNĂRII CONTINUIE 15 CAPITOLUL II 20 FLUXUL TEHNOLOGIC L.D. – T.C. 20 2.1 ASPECTE TEHNOLOGICE 20 CAPITOLUL III. 22 DESCRIEREA FLUXULUI TEHNOLOGIC 22 3.1 FLUXUL TEHNOLOGIC ÎN SECŢIA O.L.D. 22 3.2 FLUXUL TEHNOLOGIC ÎN SECŢIA T.C. 24 3.2.1 RECEPŢIA OŢELULUI LICHID 25 3.2.2 PREGĂTIREA ŞARJELOR DE OŢEL PENTRU TURNARE 25 3.2.3 TURNAREA ŞARJELOR DE OŢEL 26 3.2.4 TĂIEREA , MARCAREA ŞI EVACUAREA SLEBURILOR 27 CAPITOLUL IV 30 DESCRIEREA MAŞINILOR DE TURNARE DIN SECȚIA TURNAREA CONTINUĂ DE LA ARCELORMITTAL GALAȚI 30 4.1 MAŞINA DE TURNARE CONTINUĂ NR. 1 30 4.2. MAŞINILE DE TURNARE CONTINUĂ NR 2 ŞI 3 31 4.3 MAŞINA DE TURNARE CONTINUĂ NR 4 31 CAPITOLUL V 33 MAȘINA DE TURNARE NR 1 33 5.1. CALITĂŢI DE OŢEL 33 5.2. CERINŢELE DE PRODUCŢIE 34 5.3. CRITERII DE PROIECTARE ALE MAŞINII DE TURNARE 34 5.4. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE MAŞINII DE TURNARE 34 5.5. ECHIPAMENTUL CRISTALIZATORULUI 35 5.6. GHIDAJUL SEGMENTULUI 36 5.7. CAMERA DE RĂCIRE , SISTEM DE EVACUARE A ABURULUI 36 5.8. SISTEMUL BAREI FALSE 37 5.9. MAŞINILE DE TĂIERE CU FLACĂRĂ 37 5.10. MAŞINILE DE MARCAT 38 5.11. ANALIZA OŢELULUI 38 5.12. TEMPERATURA ŞARJELOR TURNATE CONTINUU 39 5.13. ÎNCEPEREA TURNĂRII ŞI PORNIREA INSTALAŢIEI 39 5.14. POZIŢIONAREA OALEI PE TURNUL ROTITOR(CUM SE FACE ÎN PREZENT/EXISTENT) 39 5.15. POZIȚIONAREA OALEI ŞI DISTRIBUITORULUI ÎN VEDEREA TURNĂRII 39 5.16. ÎNCEPEREA TURNĂRII 40 5.17. PORNIREA INSTALAŢIEI 41 5.18. MANUAL DE PORNIRE A TURNĂRII 41 5.19. ACTIVITĂŢI OBIŞNUITE 41 5.20. OPERAŢIA DE TURNARE 42 5.21. MĂSURAREA MOSTRELOR ŞI TEMPERATURILOR 43 5.22. MODUL DE SCHIMBARE AL DISTRIBUITORULUI 44 5.23. SCHIMBAREA TUBULUI DE IMERSIE 45 CAPITOLUL VI 47 DYNAMIC SOFT REDUCTION LA TURNAREA CONTINUĂ 47 6.1 SEGREGAREA CENTRALĂ ȘI POROZITATEA 48 6.2 FACTORII PRINCIPALI CARE POT INFLUENŢA SEGREGAREA ŞI POROZITATEA 49 6.3 VITEZA ȘI GRADUL REDUCERII SOFT 50 6.4 OPERAŢIUNI DE REALIZARE A REDUCERII SOFT 51 6.5 POZIŢIA DE SETARE A CILINDRILOR OFFLINE 52 6.6 POZIŢIA DE SETARE A CILINDRILOR ONLINE 53 6.7 COEFICIENTUL DE DILATAȚIE TERMICĂ AL CONICITĂȚII 54 6.8 REDUCEREA SOFT 55 6.9 LIMITA DE APLICARE A FORȚEI DE REDUCERE 57 6.10 INTERFAȚA DE OPERARE 58 6.11 APLICAȚIA DYNAMIC SOFT REDUCTION PE MAȘINILE DE TURNARE EXISTENTE 59 6.12 EXEMPLE DE OPERARE 60 CAPITOLUL VII 62 Principiul reducerii soft la turnarea continuă 62 CAPITOLUL VIII 66 Reducerea soft la M.T.C. 1 ArcelorMittal Galați 66 8.1 PRACTICA STATIC GAP 70 8.2 PRACTICA DYNAMIC GAP 70 8.3 DE CE SEGMENTE SMART - 72
Conceptul iniţial al turnării continue a metalelor a fost înregistrat la mijlocul secolului al XIX-lea. Limitată de posibilităţile tehnologice de la acea oră , ideea turnării continue dezvoltată de G. E. Sellers (1840) , J. Laing (1843) şi H. Bessemer (1846 - fig. 1) , a fost aplicată doar la metale neferoase cu punct de topire scăzut Prima propunere de construcţie a unei maşini de turnare continuă pentru oţel, cu un design apropiat de cel al maşinilor actuale de turnare continue , a fost înregistrată în anul 1887 de către germanul R M Daelen (German Patent No 51217 din 30 iulie 1889) Maşina propusă de Daelen includea un cristalizator răcit cu apă (deschis la ambele capete), a zonei de răcire secundară, o bară falsă , role de susţinere şi un utilaj de tăiere a firului. Toate încercările de turnare continuă a oţelului din acea perioadă a rămas la stadiul de propuneri sau experimente, până când , în anul 1933 Sigfried Junghans, considerat părintele turnării continue moderne, a conceput, dezvoltat şi patentat sistemul de oscilare a cristalizatorului (US Patent No. 2135 din 1 noiembrie 1938). Această realizare a făcut posibilă dezvoltarea la scară industrială a turnării continue. Prima maşina de turnare continuă a fost construită la Low Moor (Anglia) şi a fost pusă în funcţiune în anul 1946, fiind o maşină verticală pentru ţagle. După anul 1950 turnarea continuă a început să se dezvolte din ce în ce mai mult, în prezent înregistrându-se peste 7000 de patente în acest domeniu. Principalele îmbunătăţiri şi dezvoltări din anul 1950 şi până în prezent sunt prezentate în continuare: 1. 1950 - Test cu agitarea electromagnetică (EMS) sub cristalizator realizat de S. Junghans. 2. 1951- Prima maşină de turnare verticală semicontinuă - în URSS la uzina Krasnii Oktiabri. 3. 1952 - La Barrow Steel (Marea Britanie) intră în exploatare industrială o maşină verticală de turnare continuă construită de CONCAST. În acelaşi an, O. Schaaber în colaborare cu S. Junghans patentează o maşină de turnare continuă cu fir curb. 4. 1953 – Teste cu agitarea electromagnetică (EMS) în cristalizator la Manesmann (Germania). 5. 1954 - La Manesmann (Germania) este utilizată pentru prima dată o oală clasică de turnare echipată cu închizător cu dop la turnarea continuă De asemenea , distribuitorul era echipat cu închizătoare cu dop pentru controlul celor patru fire. La Atlas Steel (Canada) este pusă în funcţiune o maşina de turnare continuă verticală pentru sleburi din oţel inoxidabil construită de CONCAST. 6. 1956 - La Barrow Steel (Marea Britanie) firul unei maşini de turnare continuă verticală a fost îndoit şi îndreptat în plan orizontal, aceasta constituind prima încercare de realizare a unei maşini de turnare continuă cu fir curb de către Concast-Hailiday. 7. 1958 - Se toarnă sleburi cu lăţimea de 1000 mm la Bohler în Austria cu o maşină construită de către Manesmann-Demag-Bohler 8. 1959 - La Temi (Italia), Manesmann - Demag - Bohler pune în funcţiune o maşină de turnare continuă a ţaglelor cu 8 fire, prevăzută cu dopuri de închidere atât la oală cât şi la distribuitor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
