INTRODUCERE 4 CAPITOLUL I ATMOSFERA 6 I. Compoziţia şi structura atmosferei 6 I.1. Istoricul atmosferei 7 I.2. Structura atmosferei 8 I.3. Echilibrul atmosferic 11 I.4. Poluarea aerului 12 I.4.1 Sursele de poluare 13 I.4.4. Poluarea industrialǎ 17 I.4.5. Poluarea prin mijloacele de transport 22 I.5. Dispersia poluanţilor în atmosferǎ 24 I.6. Efectele poluǎrii 26 CAPITOLUL II CONSECINŢELE MAJORE ALE POLUĂRII AERULUI 31 II.1. Efectul de serǎ şi încǎlzirea globalǎ 31 II.1.1. Schimbǎrile climatice ale trecutului 31 II.1.2. Date cronologice despre efectul de serǎ 33 II.1.3. Protocolul de la Kyoto 38 II.2. Circuitul carbonului 39 II.3. Echilibrul atmosferǎ - hidrosferǎ 41 II.4. Efectele încǎlzirii globale 42 II.5. Dispariţia stratului de ozon 45 II.6. Ploaia acidă 47 CAPITOLUL III CERCETAREA ŞI MONITORIZAREA PLOII ACIDE 48 III.1 . Formarea ploii acide 48 III.2. Efectele ploii acide 49 CONCLUZII 56 BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii. Poluarea industrială cu substanţe toxice crează premisa trecerii acestor substanţe în apele subterane sau de suprafaţă, ca şi în culturile vegetale , cu influenţe deosebite asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor. Activităţile industriale poluează solul în primul rând prin depozitare inadecvată a deşeurilor solide rezultate din procesele productive specifice industriei, apoi indirect, cum este cazul depunerilor acide şi în al doilea rând prin lucrările de exploatare a resurselor de materii prime necesare industriei . Creşteri ale nivelurilor poluanţilor atmosferici determină indirect , prin precipitare, poluarea solului şi un efect cumulat la nivelul acestuia. În sens foarte larg, poluarea este înţeleasă ca fenomenul de apariţie al unor factori perturbatori ai mediului care conduc la producerea unor dezechilibre ecologice. Poluarea este procesul de alterare a mediilor de viaţă biotice şi abiotice, precum şi a bunurilor create de om, cauzat de fenomene naturale , dar mai ales de funcţionarea sistemelor create de om . Pe masură ce omul a înteles că este parte din natură şi că resursele Terrei sunt limitate, dar mai ales ca aceasta planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într‐un compartiment se transmit în întreg circuitul, a crescut interesul şi preocuparea pentru protecția mediului inconjurator la toate nivelurile societăţii umane. Începând din anii '70, au apărut primele semnale, tot mai vizibile, ale dereglărilor apărute la nivel global: subţierea stratului de ozon, modificările climatice, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. În acest context, pregătirea de specialişti cu înaltă calificare în domeniul Protecţiei calităţii mediului este esenţială în vederea identificării, înțelegerii şi gestionării sustenabile a problemelor de mediu cu care ne confruntăm. Lucrarea de faţă doreşte să facă o analiză asupra agenţilor chimici din atmosferă, să evidenţieze substanţele din componenţa acesteia, şi să tragă un semnal de alarmă asupra formării ploilor acide şi a poluării , tot mai greu de controlat , a mediului înconjurător. CAPITOLUL I ATMOSFERA I. Compoziţia şi structura atmosferei Compoziţia atmosferei este un amestec de circa 10 gaze dintre care componentele principale, dupǎ volum, sunt azotul (78%), oxigenul (21%) şi argonul (0,93%), gaze care controlează temperatura şi compoziţia chimicǎ a atmosferei. Existǎ de asemenea cantitǎţi mici din alte gaze: dioxid de carbon, neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon, la acestea adǎugându-se proporţii variabile de vapori de apă (în medie 0,2 – 3%).
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
