Studiu asupra introducerii criteriilor psihologice în faza inițială a selecției în box

CAPITOLUL 1

Introducere

1.1 Ipoteza și scopul lucrării

Boxul românesc, alături de alte ramuri de sport, se află într-o continuă transformare. Numai ramurile sportive care reușesc să se adapteze noilor exigente ale standardelor actuale pe care atingerea înaltei performante le cere, acelea vor continua să își mențină popularitatea câștigata în decursul timpului. Boxul face parte din categoria sporturilor care, de-a lungul timpului a stârnit valuri de admirație în rândul tuturor popoarelor. Cu atât mai mult în România, boxul a fost un sport îndrăgit și susținut. Dar acest lucru nu se mai regăsește în boxul românesc al zilelor noastre, el pierzând mult din popularizarea de odinioară iar boxeri de renume precum campionul olimpic Nicolae Linca, Francisc Vaștag, triplu campion mondial și european au încetat să ni se mai arate. O posibilă cauză a lipsei apariției unor noi figuri emblematice pe scena boxului românesc ar putea fi pusă pe seama unei slabe selecții a tinerelor loturi de elevi care intra pentru prima oara intr-o sala de box.

Poate ca metodele de selecție ale antrenorilor români nu au reușit să se adapteze cerințelor actuale iar aceștia se complac în situația de a da vina pe alți factori când vine vorba de lipsa rezultatelor la nivelul marii performante din ultimul timp. Sau poate că problema e mult mai simpla decât pare și anume se poate ca boxerii romani să fie depășiți de „tiparul boxerului internațional”. E totuși greu de crezut acest lucru ținând cont de faptul că boxul a cucerit pentru sportul românesc o mulțime de titluri la cele mai înalte niveluri.

1.2. Motivul alegerii temei

Lucrarea de față problematizează tema selecției viitorilor boxerii. A fost aleasa aceasta tema a selectiei deoarece se intenționează analizarea calității viitorilor boxeri selecționați prin metode clasice, rudimentare și cei selecționați prin criterii moderne, atenția fiind focalizată cu precădere pe selecția în care se ține cont de calitățile psihice ale boxerilor. În acest sens vor fi folosite două grupe de viitori boxeri: grupa martor și grupa experiment.

Se vor folosi o serie de metode prin care se va determina modul in care nivelul proceselor psihice influențează performanța în box a tinerilor ce fac parte din experiment.

CAPITOLUL 2

Pugilismul, ramură sportivă

2.1. Pugilismul, mijloc de educare a firii umane

În societatea contemporană, apăsată de sedentarism, stres și agresivitate, activitatea sportivă are un rol social major. Fenomenul sportiv a devenit o activitate socială, economică și de recreare cu valențe deosebite.

Domenii de cercetare precum psihologia sportului subliniază ideea că activitatea fizică și sportivă este menită să mențină echilibrul personalității umane. De asemenea o societate în care exista o armonie între „omul care se joacă” (homo ludens) și „omul care muncește” (homo faber), factorul sportiv capătă aspect social.

Sportul, dus la un înalt grad al performantei devine un ambasador al țărilor, un liant al prieteniei intre popoare, bastionul bunăstării. Privit din perspectiva omului contemporan, sportul devine un element inerent vieții, spectacolul sportiv devenind un tablou ce nu poate fi înlocuit.

Unul dintre sporturile pe care societatea l-a îmbrățișat cu ardoare este boxul. Această ramură a sportului este adânc înrădăcinată în istoria umanității, presupunându-se că primele forme de practicare organizată a boxului au apărut la egipteni in jurul anului 3000 I.C. Grecii antici, și mai târziu romanii, au avut un sport numit pugilism care semăna cu boxul.

Boxul promovează valorile educației fizice și a tot ceea ce aparține domeniului sportiv: plecând de la dezvoltarea armonioasă a întregului organism și ajungându-se la educarea firii umane. Privit din această perspectivă, boxul trebuie privit ca fiind nobila artă, o cale de modelare a ființei umane. Cu toate acestea prejudecățile fac din unele persoane să situeze boxul într-o poziție care îl dezavantajează, etichetându-l ca fiind o încăierare rudimentară în care cei cu mușchi mai bine dezvoltați ies învingători.

Departe de această descriere boxul este o luptă inteligentă în care pregătirea fizică, tehnico-tactică și psihologică se întrepătrund iar toate acestea într-un regim de încordare maximă și sub o permanentă ploaie de lovituri. Inteligența corelată cu pregătire tehnico-tactică corespunzătoare are un rol primordial în obținerea victoriei. Este un sport cu specific tactic, efortul depus este maximal și submaximal.

Ca o concluzie se poate afirma că acestei ramuri de sport, boxului i se poate atribui meritul de a fi privit precum „un suiș al sufletului spre locul inteligibilului” sau o cale prin care poate fi educat spiritul uman.