Studiu Privind Rolul Comunicării în Administrarea Afacerilor

Cuprins licență Cum descarc?

Introducere. 4
CAPITOLUL I 
Abordarea teoretică a comunicării. 7
1.1. Generalităţi, definiţii şi aspecte ale comunicării. 8
1.2. Strategii de comunicare. 9
1.3. Caracteristicile unui proces de comunicare. 12
1.4. Etapele procesului de comunicare. 13
1.5. Modele ale procesului de comunicare. 15
1.5.1. Întrebările lui Lasswell. 15
1.5.2. Contribuţia lui Shannon şi Weaver. 15
1.5.3. Contribuţia ştiinţelor sociale. 16
1.5.4. Imposibilitatea comunicării (Heinz von Foerster). 18
1.5.5 Totul este comunicare (Şcoala de la Palo Alto). 18
CAPITOLUL II 
Comunicarea în administrarea afacerilor . 20
2.1. Comunicarea în afaceri. 20
2.1.1. Specificul comunicării de afaceri. 20
2.1.2. Abordarea strategică şi clarificarea obiectivelor comunicării. 22
2.1.2.1. Obiectivul general al comunicării de afaceri. 22
2.1.2.2. Obiectivele specifice ale comunicării. 23
2.1.3. Comunicarea internă – necesitate a operativităţii.
2.1.4. Relaţia emiţător-receptor în comunicarea managerială. 24
2.1.5. Funcţiile comunicării manageriale. 30
2.2. Protocol şi relaţii publice. 33
2.2.1. Comunicarea în activitatea de relaţii publice. 33
2.2.1.1. Natura comunicaţiei. 34
2.2.1.2. Abilităţi de comunicare.
2.2.1.3. Autodezvăluirea şi feedbackul personal. 37
2.2.1.4. Comunicarea în situaţii de criză. 42
2.2.2. Protocol. 44
2.3. Comunicarea publicitară. 50
2.4. Cerinţele unei comunicării de afaceri eficace şi importanţa acesteia în administrarea afacerilor. 52
CAPITOLUL III 
Taxonomia comunicării . 55
3.1. Comunicare verbală. 55
3.1.1. Principii pentru creşterea eficienţei verbale. 55
3.1.2. Forme ale comunicării verbale. 56
3.1.2.1. Comunicarea de la om la om. 56
3.1.2.2. Comunicarea prin telefon. 57
3.1.2.3. Zvonurile. 57
3.1.2.4. Comunicarea verbală manager- angajat. 58
3.2. Comunicarea scrisă. 59
3.2.1. Documente oficiale folosite în activitatea managerială. 59
3.2.2. Documente specifice folosite în activitatea managerială. 61
3.2.3. Comunicarea grafică. 61
3.3.Comunicarea non-verbală. 63
3.3.1. Limbajul trupului. 64
3.3.2. Limbajul spaţiului. 65
3.3.3. Limbajul vestimentaţiei. 65
3.3.4. Limbajul timpului. 66
3.3.5. Limbajul tăcerii. 66
3.3.6. Limbajul culorii. 66
CAPITOLUL IV
Studiu de caz privind etapele comunicarii cu clienţii la S.C. DANCOR PROIECT S.R.L. 64
4.1. Prezentare S.C. Dancor Proiect S.R.L. 68
4.1.1. Scurt istoric al firmei. 68
4.1.2. Misiune, viziune şi obiectivele firmei.
4.1.3. Domeniu de activitate urmărind sursele de finanţare. 69
4.2. Procesul de comunicare cu clienţii la S.C. DANCOR PROIECT S.R.L. 78
4.2.1. Promovarea firmei, metode de atragere a clienţilor. 78
4.2.2. Pregătirea negocierilor. 79
4.2.3. Desfăşurarea negocierilor. 80
CONCLUZII ŞI PROPUNERI. 86
BIBLIOGRAFIE. 88

Extras din licență Cum descarc?

Introducere
Parte a activităţii umane zilnice, comunicarea este, indiscutabil, un element definitoriu pentru om ca şi fiinţă, dar şi ca specie. Tocmai de aceea studierea ei a cunoscut o evoluţie interesantă de-a lungul timpului, astăzi fiind studiată ca disciplină de sine stătoare în cadrul unor domenii de pregătire tot mai diverse, de la literatura şi ştiinţe sociale până la marketing şi ştiinţe politice.
De fapt, istoria comunicării se confundă aproape cu istoria omenirii, fiind strâns legată de devenirea omului în societate şi de dezvoltarea acesteia. Tocmai de aceea ea a fost şi este o temă de cercetare care naşte diverse controverse atât la nivelul opiniilor autorilor care au tratat şi tratează acest subiect, cât şi la nivelul interpretărilor pe care cititorul, fie el avizat sau mai puţin avizat, le poate avea despre subiect. Pentru o bună perioada de timp, comunicarea publică a fost sinonimizată cu retorica, perioada antichităţii excelând în teoreticieni ai acestei, adevarate ştiinţe, oameni de cultură având viziuni diferite asupra sa. Ea poate fi asemuită cu politica, Cicero considerând că este „o parte din ştiinţa ocârmuirii”, căci pentru el ştiinţa ocărmuirii este totuna cu înţelepciunea. Alţii o consideră pură filosofie sau o variantă a logicii, iar pentru Chrisip ea este „ştiinţa de a vorbi corect”. 
Sigur, comunicarea, aşa cum o studiem noi astăzi, este o “moştenire” a secolului trecut. Astfel în prima jumătate a sec. XX asistăm la o adevărată desprindere a comunicării de preocupările umaniste. Scopul era acela de a-i ajuta pe cercetători să conducă investigaţiile ştiinţifice spre aflarea unor răspunsuri corecte la anumite întrebări. Perspectiva ştiinţifică s-a afirmat abia dupa cel de-al doilea război mondial, când în tot mai multe universităţi şi institute de cercetare erau oferite cursuri de interpretare orală a literaturii, teatrului, şi aveau loc dezbateri şi discuţii libere. Începând cu anii ’60 în cadrul comunicării şi ştiinţelor sociale îşi face tot mai mult simţită prezenţa efectul media, crescând, de exemplu, importanţa jurnalismului în comunicarea de masă. Încă din perioada interbelică, dar mai ales în cea postbelică, se afirmă ştiinţele comunicării, care intersectează discipline precum sociologia, psihologia, ştiinţele politice şi jurnalismul, din care preiau diferite teorii. Harold Lasswell împarte procesul comunicării în 5 părţi componente: cine, ce spune, prin ce canal, cui şi ce efect are. La sfârşitul anilor 1960, Wilbur Schramm creează prima lucrare de doctorat referitoare la comunicarea de masă şi înfiinţează Institutul de Cercetare a Comunicării , precum şi studiul comunicării şi tot el devine liderul primei generaţii de cercetători în comunicare orientaţi empiric.
Din acest foarte scurt excurs istoric se poate observa că istoria comunicării începe undeva odată cu apariţia omului şi fiecare moment al vieţii înseamnă comunicare, într-un fel sau altul. Comunicarea este parte integrantă din noi înşine şi, deşi unii comunică mai bine decât alţii, cu toţii avem tendinţa de a ieşi în evidenţă prin ceea ce spunem în încercarea de a transmite anumite informaţii pe care le considerăm importante pentru noi sau pentru cei din jur.
În ceea ce priveşte adminstrarea afacerilor, cautarea de noi resurse care să ducă la creşterea profitului companiilor i-au îndreptat pe oamenii de marketing spre componenta cea mai dinamică a marketingului, comunicarea. Comunicarea a devenit astfel veriga de bază pentru succesul unei afaceri şi tot mai mulţi manageri sunt constienţi de necesitatea de a stabili legături durabile şi fiabile cu clienţii şi potenţialii clienţi, legături bazate pe o comunicare eficace. Apariţia şi dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă au uşurat într-un fel munca managerilor companiilor şi astfel stabilirea unor canale directe de comunicare cu publicul larg nu mai constituie o problemă.
Iată de ce am considerat ca o lucrare care să trateze Rolul comunicării în adminstrarea afacerilor este mai mult decât binevenită. Titlu lucrării reflectă, evident, şi scopul: prezentarea modului în care se face comunicarea la nivelul unei compani.
Este, totuşi, destul de greu să prezinţi foarte clar o temă atât de complexă, iar aceasta şi pentru faptul că materialul studiat te poate pune în situaţia de a nu epuiza toate chestiunile care se pot trata referitor la tema dată. Tocmai de aceea, prezenta cercetare nu are pretenţia unui studiu care să fi analizat toate elementele legate de aceasta chestiune. Pe de altă parte, am încercat în prezentul studiu, chiar cu riscul unei extinderi, o analiză cât mai atentă a temei, sub diverse aspecte. Este, de asemenea, evident că pot exista scăpări, chestiuni pe care le-am atins doar fugitiv, sau chiar le-am omis, dar acest fapt ni se pare cât se poate de firesc. Însă lucrarea, cu limitele sale inerente, şi poate, cu unele greşeli de interpretare, nu doreşte să complice lucrurile. Informaţiile suplimentare pe care le-am oferit pe parcurs, au decât rolul de a uşura înţelegerea chestiunilor prezentate, unele dintre aceste informaţii fiind extrase din studii aparţinând unor domenii diverse. Şi aceasta pentru că administararea afacerilor este un domeniu tot mai supus întâlnirilor transdisciplinare. 
Deşi uneori stilul de abordare poate fi discutabil, am preferat o structurare cât mai didactică a prezentării pentru ca cititorul să înţeleagă mai bine analiza făcută şi pentru a exemplifica cât mai clar opiniile diferiţilor autori referitoare la un subiect sau altul. Adoptând principiul intedisciplinarităţii, în privinţa metodelor de lucru am optat pentru o combinaţie între un mod de abordare managerială şi o metodologie care împrumută, în unele cazuri, elemente de analiză din alte domenii (ştiinţe politice, sociologie, sau chiar analiză literară).

Fisiere în arhivă (1):

 Studiu Privind Rolul Comunicarii in Administrarea Afacerilor.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Axelrod, A., Jim, Holty, 201 metode de soluţionare a situaţiilor de comunicare dificilă, Editura Proeditorial, Chişinău 2003
2. Aronoff, Craig,Baskin, Otis – “Public Relations: The Profession and the Practice” 
Brown, Dubukue, 1991
3. Albrecht, R. G. ;W.C. Boshear, “Understanding people: Models and Concept”, University 
Associates Inc. Press, London, 1974
4. Baldrige, Leticia - “Codul bunelor maniere în afaceri”, Editura Lumina, Bucureşti 2002
5. Baird, John W. şi Stull, James B. – “Business communication: Strategies and Solutions” 
McGraw-Hill, New York, 1983
6. Brody, E. W. – “Managing Communication Process: From Planning to Crisis Response” 
Praeger, New York, 1991
7. Caywood, Clarke L. – “Handbook of Strategic Public Relations and Integrated 
Communications”, Irwin, Homewood, 1996
8. Caron, Nicolas – “Cum să vinzi clienţilor dificili”, Editura Polirim, Iaşi 2008
9. Coombs, Timothy W. – “Ongoing Crisis Communication: Planing, Managing and 
Responding”, SAGE Publications, London, 1999 
10. Chiru, Irena - “Comunicarea interpersonală” , Editura Tritonic, Bucureşti, 2003
11. Colecţia revistei - “Idei de afaceri”
12. Dagenais, Bernard – “Le communiqué ou l'art de faire parler de soi”
VLB Editeur, Quebec, 1990
13. Defleur, Melvin şi Ball-Rokearch, Sandra – “Theories of Mass Communication“ 
Longman, New York, 1989
14. Dupuy, Emmanuel şi Cintas, Yves – “Communiquer avec lapresse - l'entreprise à la une“
Les Éditions d'Organisation, Paris, 1990
15. Dussault, Louis -“Protocol, instrument de comunicare”, Editura Galaxia, Bucureşti, 1996.
16. Dinu, Mihai - “Comunicarea – repere fundamentale”, Editura Algos, Bucureşti, 2000
17. Eppler, Mark – “Capcanele Managementului” , Editura Polirom, Iaşi 2007
18. Fearn-Banks, Kathleen – “Crisis Communication”, Lawrence Erlbaum Publishers, 
New Jersey, 1966
19. Georgescu, Toma – “Negocierea afacerilor”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990
20. Gavrilă, T.; Lefter, V. – “Managementul general al firmei”, Editura Economică, 
Bucureşti 2005
21. Gavin, Kennedy – “Negocierea perfectă”, Editura National, 1998
22. Gueguen, Nicolas – “Pshihologia Consumatorului”,Editura Polirom, Iaşi 2006
23. Hinescu, Arcadie; “Managementul general si managementul scolar”, Universitatea ,,1 
Decembrie 1918” Alba Iulia, seria ,,Didactica”, Alba Iulia, 2002 ;
24. Hiltrop, Jean-M. ; Udall, Sheila “Arta negocierii” – Editura Teora, Bucureşti, 1999
25. McQuail, Denis – “Mass Communication Theory An Introduction”, 
SAGE Publications, London, 1987
26. Milton, Cameron – “Comunicarea prin gesturi şi atitudini” Editura Polirom, Iaşi, 2005
27. Mitchell, M.; Corr, J. – “Ghidul manierelor elegante în afaceri” Editura Paralela 45, Piteşti 2006
28. Nanes Marcela - “Managementul strategic al intreprinderii şi provocările tranziţiei„ 
Editura ALL BECK, Bucureşti, 2000 
29. Nolte Lawrence W. – “Fundamentals of Public Relations”
Pergamon Press, New York, 1974
30. Nica Panaite. - “Managementul firmei” , Editura Condor, Chişinău, 1994