Introducere 12 1 Generalităţi privind motoarele cu ardere internă 13 1.1 Apariţia şi dezvoltarea motoarelor cu ardere internă 13 1.2 Principiile fundamentale folosite în teoria motoarelor 15 1.3 Clasificarea şi principiile de funcţionare a motoarelor cu ardere internă 17 1.3.1 Clasificarea motoarelor cu ardere internă 17 1.3.2 Principiile de funcţionare a motoarelor cu ardere internă 19 1.4Mecanismele ş instalţiile motorului cu ardere internă 25 1.4.1 Mecanismul motor 25 1.4.2 Mecanismul de distribuţie 28 1.4.3 Sistemul de ungere 34 1.4.4 Sistemul de răcire 1.4.5 Sistemul de alimentare cu benzină 1.4.6 Instalaţia de alimentare cu motorină 1.4.7 Instalaţia de alimentare cu aer 1.4.8 Instalaţia de aprindere 2 Principiile generale de construire şi calcule la motoarele cu ardere internă 2.1 Clasificarea motoarelor cu ardere internă 2.2 Construcția motorului cu ardere internă 2.3 Principiul de funcţionare a motorului cu ardere interă 2.4 Ciclurile idiale ale motoarelor cu ardere internă 2.5Aspectul comparativ al motoarelor cu ardere internă 3Analiza și calculul parametrilor motoarelor cu ardere internă 3. 1Determinarea și influența coeficientului de umplere 3.2 Parametrii procesului de schimbare a gazelor a motorului cu ardere intenă 3.3 Parametrii procesului de comprimare a motorului cu ardere internă 3.4 Parametrii procesului de ardere a motorului cu ardere internă 3.5 Parametrii procesului de destindere a motorului cu ardere internă 3.6 Parametrii principali a motorului cu ardere internă 3.7 Dimensiunile fundamentale a motorului cu ardere internă Concluzii Propuneri Bibliografie 94
INTRODUCERE Nikolaus August Otto (1832-1891) este un inventator german care (pe baza principiului care îi poartă numele) a realizat primul motor cu aprindere internă, în patru timpi, utilizabil pe scară largă. Otto s-a născut în Germania, în localitatea Holzhausen. După ce a văzut motorul proiectat şi construit de inventatorul francez Etienne Lenoir în 1859, întrezărindu-i uriaşul potenţial tehnic, Otto a început o serie de experimentări asupra motoarelor cu ardere internă, experimentări care aveau să ducă la proiectarea şi construcţia primului motor modern, care a rămas, în principiu, nemodificat până astăzi. Otto a construit primul motor bazat pe proiectul lui Lenoir în 1861. Şi-a unit apoi forţele cu industriaşul german Eugen Langen şi în 1864 au înfiinţat o companie, lângă Koln, în care au construit primul motor în 1867. Primul motor produs de Otto a fost un motor în doi timpi în care amestecul carburant înlocuieşte, în acelaşi timp al ciclului de funcţionare, gazele arse în ciclul de funcţionare precedent. Acest motor era mult mai eficient decât motorul lui Lenoir, deoarece motorul Otto realiza compresia amestecului carburant înainte de ardere. În 1876 Otto şi Langen au anunţat punerea la punct a unui nou motor, motorul în patru timpi. În al treilea timp al funcţionării sale, pistonul transmitea puterea degajată prin explozia gazelor către arborele cotit al motorului, iar în al patrulea timp pistonul era folosit pentru evacuarea gazelor arse. Noul motor, silenţios şi eficient, şi-a găsit imediat locul în industrie, rămânând drept model pentru cele mai moderne motoare cu combustie internă existente astăzi în lume. Otto şi-a patentat ciclul de funcţionare a motorului în patru timpi în 1877 şi a pus bazele unei companii care doar în câţiva ani a vândut peste 35 000 de motoare. În 1886, totuşi , competitorii lui Otto au arătat că de fapt principiul de funcţionare al motorului în patru timpi a fost prezentat pentu prima dată (într-un obscur pamflet) de către inginerul francez Alphonse-Eugene de Rochas. Chiar dacă acest lucru anula patentul lui Otto, motoarele lui au rămas singurele motoare cu ardere internă folosite pe scară largă. În 1890, Wilhelm Maybach şi Gottlieb Daimler, doi dintre inginerii companiei lui Otto, şi-au deschis propria companie producătoare de automobile, propulsate de motoarele în patru timpi ale lui Otto. Ei au perfecţionat vechiul motor şi au reuşit să producă, în 1899, primul automobil Mercedes. La momentul actual progresele tehnice au făcut din motorul automobilului un produs al performanţelor energetice, tehnologice, economice şi ecologice. Nivelul înalt al performanţelor constituie, pentru toţi producătorii de motoare termice, o garanţie a calităţii constante şi a ofertei complete de servicii, capabile să satisfacă toate cerinţele utilizatorilor, în condiţiile globalizării producţiei industriale.
BODESCU Gh., RADU Gh.A., CHIRU A., COFARU C., ENE V., ş.a Motoare pentru automobile şi tractoare – Vol.II, Dinamica, calcul şi construcţie Chişinău. 1998. FRUNZĂ O. Motoarele cu ardere internă pentru automobile. Chişinău, 2004. BODESCU Gh., RADU Gh.A., CHIRU A., COFARU C., ENE V., ş.a Motoare pentru automobile şi tractoare – Vol.III, Economie şi ecologie Chişinău. 2000. ROGOVŢEV V.L. Construcţia şi exploatarea mijloacelor auto de transport. Moscova. Transport , 1990. CLEITMAN S.L. Întreţinerea tehnică şi reparaţia autovehiculelor şi remorcilor acestora în sectorul agrar. Haricov, 1965. SMELOV A.P. Proectarea tezelor de curs şi de licenţă la reparaţia autovehiculelor – М. Colos, 1984. POLUIAN А.G. Indicaţii metodice pentru argumentarea variantelor optimale a locului de muncă – Zernograd, АЧИМСХ, 1983. ANANASENCO А.V. Proiectarea întreprinderilor auto – KIEV. ŞS, 1981. PETROV IU.N. „Bazele reparaţiei autovehiculelor”. – М.: Colos, 1972. MELNICOV F.I. Indicaţii metodice la argumentarea economică a tezelor de licenţă la reparaţia autovehiculelor - Zernograd, 1992. MALÂŞEV G.A.”Teoria procesului de reparaţie a autovehiculelor”. М.: Transport, 1977. ŞADRÂCEV V.A. Bazele tehnologiei de consturire şi reparaţie a auto camioanelor – М.: Maşinostroenie, 1976. TELCOV N.F. Reparaţia autovehiculelor – М.: Agropromizdat, 1992. LIVITSCHII I.S. Tehnologia reparării autovehiculului şi a utilajului –1975.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
