Studiul Depozitelor Volhiniene din Zona Pătrăuți

INTRODUCERE

Lucrarea are drept scop studiul depozitelor volhiniene din zona Pătrăuţi.

Cercetările noastre au cuprins două etape distincte. În prima etapă (vara anului 2002) am fost pe teren de unde am prelevat probe pentru analiza microfaunei, am colectat macrofosile şi am urmărit particularităţile litologice.

A doua etapă am efectuat-o în cadrul Catedrei de Geologie – Paleontologie a Facultăţii de Geografie şi Geologie.

În urma studierii materialului am stabilit litologia, am determinat macro şi microfauna şi în final am elaborat lucrarea, consultând literatura de specialitate.

Pe această cale aduc mulţumiri D-nei prof. dr. Bica Ionesi şi îndrumătorului de proiect asist. Drd. Viorel Ionesi pentru ajutorul acordat în redactarea proiectului de licenţă.

CADRUL GEOGRAFIC

Regiunea pe care o studiem este situată în NV Podişului Moldovenesc. Ea aparţine Podişului Dragomirnei, unitate morfostructurală componentă a Podişului Sucevei (figura 1, după V.Băcăuanu et al, 1992).

Podişul Dragomirnei este străbătut de afluenţi ai Siretului (Grigoreşti, Sălăgeni şi alţii) şi Sucevei (Ruda, Horaiţ, Hătnuţa, Pătrăuţeanca, Dragomirna cu Mitocu, Plopeni şi Salcea).

Relieful cu înălţimi în jur de 500 m, parţial împădurit, cu întinse platouri structurale mărginite de cueste şi abrupturi cu frecvente degradări de teren, ca şi numeroasele văi subsecvente, reflectă clar structura şi litologia regiunii.

Flancurile dinspre Siret şi Suceava sunt însoţite însă de 7-8 terase fluviatile, care se extind spre confluenţă, acoperind toată partea sudică a interfluviului, începând din Dealul Căprăriei (454 m), până la Vereşti.

În cadrul Podişului Dragomirnei, în funcţie de relief sunt separate subunităţile: Şaua Bălcăuţi în NV şi Podişul Înalt, în partea centrală şi de SE (V.Băcăuanu et al, 1992).

Şaua Bălcăuţi prezintă un relief sculptural larg ondulat şi văi proprii substratului argilo-nisipos şi cu altitudini obişnuite de 380-400 m. Acestea se prezintă ca o prelungire laterală a teraselor de 30-40 m ale Sucevei şi de 100 m ale Siretului, constituind o suprafaţă de eroziune laterală tipică. (I.Sârcu, 1965; fide Băcăuanu et al,1992).

Racordul dintre Şaua Bălcăuţi şi Podişul Înalt al Dragomirnei se realizează pe linia Grămeşti-Calafindeşti-Grăniceşti.