Studiul geomorfologic al Văii Moldovei în zona orașului Gura Humorului și împrejurimi

Capitolul 1. Introducere

1.1 Așezare geografică și limite

În funcție de tipul văii și relieful străbătut, valea Moldovei se împarte in trei sectoare, primele două trec prin zona flișului iar ultimul este extracarpatic. Primul sector al văii se întinde de la izvoare până la Pojorâta. În această zonă, rîul Moldova are un curs șerpuit, curge de-a lungul zonei de contact dintre zona cristalină și cea de fliș, străbătând flișul până în zona localității Breaza. Moldova trece din fliș în cristalin, revine la fliș și taie de două ori clippele dolomitice unde face chei înguste.

Al doilea sector de vale este dezvoltat pe grosimea flișului și este transversal pe el. Acest sector se întinde de la Pojorâta (aici Moldova face unghi de 90°) până la Păltinoasa unde rîul părăsește zona de fliș.

La Păltinoasa, unde Moldova iese din fliș și din munte, are loc o lărgire a luncii, iar valea capătă aspect de pâlnie. Aici începe al treilea și ultimul sector al văii ce se întinde până la vărsare (prin podiș).

Astfel prin Valea Moldovei se stabilește legătura între cele două forme majore de relief ale județului Suceava, muntele și dealul.

Orașul Gura Humorului este așezat într-un mic bazin situat aproape de ieșirea Moldovei din aria montană, la contactul dintre Obcina Mare (Obcina Humorului) și Munții Stânișoarei. Din punct de vedere geografic, localitatea este situată la intersecția coordonatelor geografice de 47°32’ latitudine nordică și 25°54’ longitudine estică. Localitatea este situată la o altitudine de 470 m într-o depresiune ce îi poartă numele și este înconjurată de Obcina Mare (la vest), Obcina Humorului (la est) și de Obcina Voronețului (la sud).

1.2 Scopul lucrării

Lucrarea de față va permite, datorită analizei amănunțite și temeinice, aprofundarea unor concepte, adăugarea de informații noi și actualizate asupra proceselor geomorfologice din regiunea studiată.

Obiectivele pe care le vizează această lucrare de diplomă sunt: efectuarea unui studiu mai amplu asupra zonei menționate, observarea treptată și surprinderea evoluției văii Moldovei atât pe teritoriul localității Gura Humorului cât și din împrejurimi. Astfel se vor studia tipurile de relief și procesele geomorfologice din zonă, si pe această bază se pot lua măsuri de combatere a degradărilor de teren în scopul prevenirii efectelor negative induse de acestea.

Din punct de vedere teoretic se va urmări cunoașterea tipurilor de relief și a evoluției văii, iar ca aplicație practică se încearcă efectuarea studiului proceselor geomorfologice actuale din zonă.

1.3 Istoricul cercetării

De-a lungul timpului au existat preocupări majore pentru interpretarea și cercetarea apariției și evoluției reliefului în care se află bazinul hidrografic al Moldovei. Dintre acestea putem aminti pe membrii școlii geografice ieșene: C. Martiniuc, V. Băcăuanu, N. Barbu, I. Donisă, etc.

Aspecte parțiale ale unor fenomene, părți ale Moldovei, precum și studiile unor regiuni mai mari ce vizau elemente referitoare la problematica din zonă se găsesc și în lucrările elaborate de I. Ichim, I. Bojoi, Maria Rădoane, N. Rădoane, Gh. Lupașcu, M. Bulzan.

Cercetările geologice și geografice mai complexe au fost efectuate de St. Athanasiu(1889-1910), când apare prima hartă geologică a regiunii carpatice și subcarpatice din Moldova și sudul Bucovinei în scara 1:200.000. Alți cercetători de seamă sunt: M. David, C. Martiniuc, N. Macarovici, L. Ionesi, I. Donisă, V. Băcăuanu și colaboratori (1980) au adus contribuția de bază pentru lămurirea evoluției Văii Moldovei și a poziției ce o ocupă din punct de vedere geomorfologic.

Capitolul 2. Considerații asupra originii și evoluției reliefului

2.1 Geologia și evoluția paleogeografică

Depozitele din zona studiată aparțin flișului și unității neogene, flișul fiind cea mai întinsă dintre toate zonele Carpaților Orientali. În cadrul aceste regiuni se grupează formațiunile și structurile care au apărut din evoluția unei zone de rifting (apărută în Neojurasic). Ea este situată pe un aliniament mai intern al marginii continentale est-europene care este paralelă cu zona de expansiune transilvană. Aria de fliș se întinde pe întreaga zonă a Carpaților Orientali ajungându-se până în bazinul râului Dâmbovița, apoi spre est vine în contact cu unitatea subcarpatică de care este separată prin fruntea pânzei de Vrancea (după Ionesi L., 1958)

Regiunea de la vest de Păltinoasa-Maidan și până în creasta Obcinei Mari, se cuprinde în formațiunea de fliș a Carpaților Orientali, iar ca vârstă, sedimentele aparțin Cretacicului superior și Paleogenului (fig.1 și profile geologice (1-2 în amonte de Gura Humorului; 3-4 în aval de Gura Humorului)).