Studiul privind evoluția potențialului turistic în România după 1990

Introducere

Lucrarea propune o analiză statistică a potențialului turistic din România după anul 1990 până în prezent, deoarece turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfășurată în alte sectoare, fiind cel mai dinamic sector economic. Dezbătută din mai multe perspective, această temă dovedește a avea o importanță majoră. Fenomenul turistic este greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidența studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economiști, geografi, sociologi și psihologi. Valorificarea potențialului turistic reprezintă o problemă actuală, în ciuda faptului că țara noastră dispune de un cadru larg de obiective turistice, atât naturale, cât și antropice.

Ceea ce m-a determinat să aleg această temă de licență a fost curiozitatea care s-a trezit în interiorul meu din momentul în care am văzut temele de licență și faptul că am realizat că voi putea să mă documentez și să aflu mai multe despre turismul din țara noastră, ajutându-mă pe viitor în cazul în care doresc să-mi înființez propria firmă în domeniul turismului. Din păcate, această țară mai are mult de muncă pe partea turistică, există multe locuri frumoase pe care mulți dintre noi nu le cunoaștem și pe care ar fi bine, ca pe viitor să le vizităm și să le facem cunoscute în întreaga lume, dacă este posibil.

Pentru a afla mai multe despre factorii care influențează potențialul turistic în România și care ar putea fi aceștia, am început un studiu amănunțit, pe care doresc să-l atașez în lucrarea mea.

Lucrarea mea este structurată în trei capitole. În primul capitol „Turismul și importanța acestuia în economia națională” sunt prezentate câteva definiții și concepte despre „turism” și „turist”, locul și rolul turismului în economia națională și câteva dintre trăsăturile, factorii de influență, tipurile și formele de turism. În cel de-al doilea capitol „Indicatori specifici activității turistice” sunt prezentați pe scurt, indicatorii statistici rezultați din prelucrarea primară a datelor, seriile cronologice, cererea turistică și tipologii de cerere turistică, factorii de influență, indicatorii circulației turistice și oferta turistică. În cel de-al treilea capitol, care este și ultimul „Analiza evoluției indicatorilor de nivel, structură, eficiență a activității de turism în România după 1990” sunt analizați principalii indicatori ai circulației turistice: număr de turiști (sosiri internaționale, plecări turiști), număr de înnoptări, durata medie a sejurului, densitatea circulației turistice și indicatorii ofertei turistice (capacitatea de cazare în funcțiune, capacitatea de cazare existentă).

Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit din diferite variante: „arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord), „activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experinței și culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin).

Îmi doresc ca această lucrarea să vă atragă atenția și să o răsfoiți măcar o dată pentru a-mi putea studia amănunțit munca depusă în realizarea ei, care n-a fost atât de simplă precum ne dorim noi studenții să fie. Vă mulțumesc dragi profesori care m-ati îndrumat pe căi inteligente, pentru sprijinul acordat și pentru că mi-ați împărtășit din știința dumneavoastră!

CAPITOLUL I. TURISMUL ȘI IMPORTANȚA ACESTUIA ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ

1.1. Definiții și concepte de „turism” și „turist”

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „TURISM” a apărut în secolul al XIX-lea, cu rădăcina „tur”, ce derivă din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc-mișcarea în jurul unui punct central sau o axă. Preluat din limba engleză cuvântul francez „tour” a primit semnificația acțiunii de a se mișca în cerc (a călători, a colinda). Prin urmare, un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors și cel care parcurge o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist.

Conform OMT (WTO,World Tourism Organization), turismul reprezintă activitatea persoanelor care călătoresc către locuri aflate în afara mediului lor obișnuit și rămân acolo pe o perioadă de timp de cel puțin un an, pentru relaxare, afaceri sau alte scopuri.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, turismul reprezintă totalitatea relațiilor și fenomenelor ce reies din deplasarea și sejurul persoanelor aflate în afara locuinței, fiind o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând prin parcurgerea pe jos sau cu orice alt mijloc de transport a unei regiuni pitorești, obiectiv turistic, etc.

Turismul acționează ca un factor ce stimulează progresul și dezvoltarea prin prisma potențialului uman si material și prin efectele benefice asupra domeniilor de interferență.

1.2. Locul și rolul turismului în economie

Înainte de a prezenta locul și rolul turismului în economie, se va realiza o scurtă prezentare a categoriilor de călători și cei care nu fac parte din această categorie.

Conform înregistrărilor statisticii turismului, sunt incluși în categoria următoarelor categorii de călători:

• Persoanele care călătoresc pentru propria plăcere, din motive familiale sau de sănătate;

• Cei care participă la diferite manifestări internaționale sau misiuni de orice natură;

• Persoanele care călătoresc în interes de afaceri;

• Persoanele care efectuează croaziere maritime, indiferent de durata sejurului.

Conform înregistrărilor statisticii turismului, nu sunt incluși în categoria următoarele categorii de călători:

• Persoanele care au ca scop stabilirea reședinței definitive într-o altă țară;

• Persoanele care sosesc într-o țară, cu sau fără contracte de muncă, cu scopul de a ocupa o funcție sau pentru a exercita o activitate renumerată;

• Elevii și studenții care locuiesc temporar în străinătate pe toată durata studiilor;

• Persoanele cu domiciliul într-o țară și locul de muncă într-o țară învecinată;

• Călătorii aflați în tranzit, chiar dacă durata călătoriei lor depășește uneori 24 de ore;

• Persoanele care intră sau ies din țară ca imigranți;

• Reprezentanții diplomatici și consulari, precum și membrii familiilor lor;

• Refugiații și nomazii temporari;

• Vameșii și unii lucrători la punctele de trecere a frontierei.

Conform AIEST-Asociația Internațională a experților Științifici în turism, principalele elemente care definesc activitate turistică sunt:

- Presupune deplasarea persoanelor în cursul călătoriei efectuate;

- Presupune sejurul dintr-o localitate în afara domiciliului a persoanei care se deplasează;

- Sejurul are durată limitată;

- Sejurul nu trebuie să se transforme într-o reședință definitivă;

- Caracterul nelucrativ al activității vizitatorului.