Tabloul Fluxurilor de Trezorerie ca Model de Analiză a Performanțelor Întreprinderii

Varietatea si complexitatea aspectelor legate de buna gestionare a trezoreriei întreprinderii creeaza un amplu câmp de analiza si dezbatere pentru specialistii si practicienii domeniului, cu atât mai mult cu cât acest subiect priveste în mod practic activitatile desfasurate de toti agentii economici.

În perioadele de slabire a pietei financiare, de reducere a autofinantarii si de crestere a inflatiei, de limitare a creditului si de crestere a ratei dobânzilor, devin tot mai relevante locul si rolul pe care le are trezoreria în viata economica a unei entitati economice.

Cei mai multi dintre utilizatorii informatiei contabile sunt interesati de fluiditatea activitatii dintr-o întreprindere si în special de capacitatea acesteia de a asigura o viteza de rotatie corespunzatoare pentru lichiditati. Unei asemenea solicitari nu poate sa-i raspunda informatia contabila oferita de o contabilitate de angajamente si axata în principal pe profit. În acest fel, se impune necesitatea exploatarii informatiei contabile, prin care sa se cunoasca fluxurile de trezorerie, acestea fiind corespondentul fluxurilor patrimoniale ce tranziteaza întreprinderea, cu impact imediat asupra lichiditatilor.

Nevoia de a evidentia si analiza fluxurile de trezorerie s-a facut resimtita pe plan international, în mod special la sfârsitul anilor ’80, când apar si primele preocupari ale teoreticienilor si ale analistilor economici în domeniu.

Literatura de specialitate considera ca facând parte din sarcina contabilitatii fluxurilor de trezorerie întocmirea unui document contabil de sinteza, alaturi de bilant si contul de rezultate, cu rolul de a le evidentia.

Pe plan mondial, acest document este prezentat sub denumirea generala de „tablou de flux” si se refera la toate tablourile în care conceptul de flux are un rol determinant .

În acest context, se extinde sarcina contabilitatii în a oferi noi informatii despre capacitatea unei entitati de a face fata platilor sale prin intermediul viitoarelor încasari, cu alte cuvinte, de a genera fluxuri de trezorerie.

Se impune astfel, o delimitare a principalelor categorii de fluxuri de trezorerie din multitudinea de operatiuni economico-financiare ce sunt transpuse de catre contabilitate într-un

limbaj propriu si sistematizarea acestora în vederea evidentierii rolului central pe care îl ocupa trezoreria în cadrul sistemului informational economic al întreprinderii.

Daca din punct de vedere teoretic fluxurile de trezorerie sunt amplu prezentate în literatura de specialitate, din punctul de vedere al reflectarii în contabilitate, exista tendinta de a fi asimilate cu contabilitatea trezoreriei, fara a exista în acest moment delimitari concrete referitoare la transpunerea contabila a acestora.

Prin reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Internationale, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor nr. 94 din 20 februarie 2001, se stabileste cadrul legislativ din România în ceea ce priveste întocmirea unui document de sinteza care sa evidentieze fluxurile de trezorerie. În aceste conditii, se creeaza posibilitatea realizarii unei comparatii între informatia oferita de tabloul de flux din tara noastra si informatia oferita de tablourile întocmite în alte tari.

Gasirea modalitatilor adecvate pentru a utiliza fluxurile de trezorerie în realizarea diagnosticului financiar constituie una dintre sarcinile cele mai grele pentru analistii financiari. Literatura de specialitate insista asupra avantajelor, pentru utilizatorii diagnosticului financiar, în cazul folosirii informatiilor referitoare la fluxuri, fara a oferi la fel de multe modalitati practice de realizare a acestuia.

Într-o economie de piata, întreprinderea trebuie privita ca un sistem care exista si functioneaza prin relatiile sale cu tertii (investitori, creditori, buget, furnizori etc.), relatii ce se concretizeaza prin fluxuri patrimoniale. De masura în care aceste fluxuri îmbraca forma lichiditatilor sunt interesati atât tertii (pentru recuperarea sumelor investite si obtinerea unui câstig sau prntru recuperarea unor creante), cât si conducerea unitatii, pentru ca numai astfel sistemul poate functiona.