Tehnologia de realizare a lucrărilor protetice pe suport de zirconiu prin metoda cad cam

Încă din cele mai vechi timpuri, zâmbetul și aspectul dinților au o importanță deosebită în aprecierea frumuseții unei persoane. Atât frumusețea, cât și armonia feței reprezintă pentru oameni o preocupare permanentă, având un impact deosebit în relațiile interumane.

Până în prezent s-au făcut progrese mari în stomatologie prin elaborarea unor materiale și tehnologii noi care au avut ca rezultat o îmbunătățire estetică și o toleranță biologică crescută prin executarea unor lucrări protetice de calitate. Așadar, executarea acestor lucrări se poate realiza prin tehnologia CAD-CAM care oferă tehnicianului dentar posibilitatea de a modela și freza cu ajutorul computerului.

Ceramica dentară reprezintă unul dintre cele mai vechi materiale destinate restaurărilor protetice care redă aspectul cel mai apropiat de cel al dinților naturali.

Deși ceramica a fost descoperită în timpul secolului al XVIII - lea, primele restaurări integral ceramice au fost realizate abia după un secol din ceramică feldspatică. Chiar dacă aveau avantaje estetice, acestea nu s-au bucurat de popularitate datorită rezistenței scăzute la fractură și închiderii marginale defectuoase.

În prezent, materialul ideal folosit în stomatologie oferind alternative estetice îmbunătățite și o biocompatibilitate superioară este oxidul de zirconiu. Rezistența deosebită la presiune, îl face capabil să suporte solicitările masticatorii și uzurii zilnice fără a se fractura.

Pentru realizarea acestei lucrări am folosit sistemul YenaDent. Acesta este compus din: scanner, un program de design, mașina de frezare și cuptorul de sinterizare. Componentele acestuia sunt total independente, ceea ce reprezintă numeroase avantaje, din punct de vedere calitativ și material. Pentru faza de placare cu ceramică, am ales firma Ivoclar Vivadent e.maxCeram, ce s-a aplicat pe scheletul de zirconiu.

Totuși, pentru a crea o restaurare protetică cât mai asemănătoare cu naturalul, comunicarea dintre pacient, dentist și tehnician dentar este esențială pentru a asigura individualitatea și analiza cu precizie a nevoilor unice ale fiecărui pacient.

PARTEA TEORETICĂ

1.Proteza parțială fixă

1.1 Definiție, Caracteristici

Definiție: Proteza parțială fixă reprezintă o rezolvare protetică realizată cu ajutorul laboratorului de tehnică dentară, care se indică în cazul edentației parțiale intercalate de întindere mică și care reface morfologia și funcția unităților dentare absente.[1]

Caracteristicile protezei parțiale fixe:

- Sunt lucrări conjuncte fixate prin cimentare care nu necesită îndepărtarea periodică pentru igienizare.

- Oferă confort pacientului atunci când volumul punților e identic sau mai mic decât cel al dinților naturali.

- Refac morfologia și funcția dinților lipsă.

- Poziția vestibulo-orală a punții este la fel cu a dinților lipsă.

- Sunt rezistente la abrazie și rupere.

- Transmit presiunile masticatorii fiziologic, dento-parodontal.

- Se realizează în laboratorul de tehnică dentară.[1]

1.2 Clasificare

1) După natura legăturii elementelor de agregare cu corpul de punte

a) Fixe: conexiune fixă între elementele de agregare și corpul de punte

b) Mobilizabile: elementele de agregare cimentatenu fac corp comun cu intermediarii, aceștia putând fi imobilizați

c) Demontabile: se folosesc sisteme speciale, iar îndepărtarea lor se face doar de către medic

2) După localizarea spațiului edentat

a) Frontale

b) Laterale

c) Mixte

d) Maxilare

e) Mandibulare

3) După aspectul fizionomic

a) Nefizionomice

b) Semifizionomice

c) Fizionomice

4) După natura materialului din care este realizată:

a) Metalice din aliaje

i) Nobile

ii) Seminobile

iii) Nenobile

b) Mixte

i) Metalo-ceramice

ii) Metalo-plastice

c) Fizionomice

i) Ceramice

ii) Din rășini acrilice clasice/compozite

5) Din punct de vedere al echilibrului

a) Punți neechilibrate (puntea în extensie)

b) Punți echilibrate[1]