Cuprins
- 1. COMPONENTELE COMERŢULUI ELECTRONIC 3
- 1.1. ASPECTE GENERALE 3
- 1.1.1 Definitii si caracteristicile comerţului electronic 3
- 1.1.2 Implicatiile Internetului asupra comerţului electronic 7
- 1.1.3 Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic 9
- 1.1.4 Clasificarea afacerilor on-line 10
- 1.2 CADRUL JURIDIC ŞI NORMATIV AL COMERŢULUI ELETRONIC 11
- 1.2.1 Legislaţia comerţului electronic 12
- 1.2.2 Aspecte practice ale reglementarilor juridice nationale 13
- 1.2.3 Fraude naţionale în domeniul comerţului electronic 14
- 1.2.4 Masuri de prevenire a fraudelor prin Internet 15
- 1.3 SISTEME DE PLĂŢI PENTRU COMERŢUL ELECTRONIC 16
- 1.3.1.Sisteme de plăţi în Internet bazate pe carduri bancare 16
- 1.3.2 Sistem on-line de plată cu monedă electronică ,de micro-plăţi şi plăţi prin cecuri electronice 21
- 2. DERULAREA UNEI AFACERI ON-LINE 23
- 2.1. MAGAZINUL ON-LINE 23
- 2.1.1 Alegerea numelui de domeniu 23
- 2.1.2 Tehnologia shopping cart 24
- 2.1.3 Securitatea afacerilor on-line 24
- 2.1.4 Procesarea platilor electronice 25
- 2.1.5 Sistemul de transport si onorare a comenzilor 25
- 2.1.6 Sistemul de relaţii cu clienţii 25
- 2.2 MARKETINGUL ÎN COMERŢUL ELECTRONIC 27
- 2.2.1 Strategiile de marketing în comerţul electronic 27
- 2.2.2 Clienţii 28
- 2.2.3 Potenţial mai bun pentru crearea strategiilor 28
- 2.2.4 Poziţionarea 29
- 2.2.5 Mixul de marketing 29
- 2.3. PUBLICITATEA ON-LINE 32
- 2.3.1 Evoluţia publicităţii on-line 32
- 2.3.2. Principalele modele de publicitate 33
- 3. COMERŢUL ELECTRONIC ÎN ROMÂNIA 35
- 3.1. EVOLUŢIA COMERŢULUI ELECTRONIC DIN ROMÂNIA ÎN DATE STATISTICE 35
- Perioada 2001-2003 35
- Anul 2004 35
- Anul 2005 36
- Anul 2006 36
- Anul 2007 36
- Anul 2008 37
- Predicţii de piaţă privind evoluţia comerţului electronic românesc pentru perioada 2009-2011 40
- Masuri ce ar trebui întreprinse pentru impulsionarea comerţului electronic 41
- 3.2. GECAD EPAYMENT 42
- 3.3. ROMCARD 44
- 4. STUDIU DE CAZ: DERULAREA UNOR TRANZACŢII E-COMMERCE FOLOSIND UN CARD BCR VISA ELECTRON 47
- 4.1 ETAPELE DE OBTINERE A CARDULUI 3D SECURE 47
- 4.2 DERULAREA UNEI TRANZACTII 3D SECURE LA UN MAGAZIN ON-LINE AL CARUI PROCESATOR ESTE GECAD EPAYMENT 54
- 4.3 DERULAREA UNEI TRANZACTII 3D SECURE LA UN MAGAZIN ON-LINE AL CARUI PROCESATOR ESTE ROMCARD 61
- 4.4 CONCLUZII 63
- BIBLIOGRAFIE 64
Extras din licență
1. Componentele comerţului electronic
1.1. Aspecte generale
Termenul de „comerţ electronic” (e-comerţ) este din ce în ce mai mult discutat pe măsura ce Internetul apare ca un mediu viabil pentru desfăşurarea acţiunilor de comerţ. Acest lucru s-a întâmplat mai mult în ultimi cinci ani datorită popularităţii din ce în ce mai mari pe care Internetul o cunoaşte.
Totuşi originile comerţului electronic se găsesc mult mai departe în timp, chiar mai departe 1980 când termenul de "electronic data interchange" (EDI) face senzaţie pe scena economică din acele timpuri.
Preţurile tehnicii de calcul au scăzut într-un ritm galopant în ultimele două decade, devenind un lucru pe care toată lumea şi-l poate permite. Sistemele de operare şi software-ul au devenit mai puternice şi uşor de folosit devenind top mai tentante pentru domeniul afacerilor.
Totuşi, în ciuda predicţiilor încurajatoare, doar unu la sută din potenţialii utilizatori ai retelelor EDI au ajuns să o folosească. Astfel masa critică necesară pentru a provoca explozia reţelelor EDI nu a fost niciodată atinsă.
Cele mai importante motive care au dus la insuccesul acestui proiect au fost: ciclul lung necesar pentru dezvoltarea standardelor necesare, faptul că potenţialii utilizatori au privit EDI ca fiind prea complicat de înţeles şi faptul că majoritatea reţelelor EDI implementate nu au reuşit să aducă un profit notabil.
Între timp popularitatea, a cea ce este cunoscut astăzi sub numele de Internet a atins cote ridicate. Seminarii, expoziţii, cărţi, reviste, ziare toate promovau acest nou mediu de dezvoltare. Internetul era peste tot iar EDI-ul se zbătea în obscuritate.
Producători importanţi de software au sprijinit dezvoltarea Internetului. World Wide Web-ul (WWW) oferea facilităţi grafice pentru publicarea documentelor. Alt fapt surprinzător este că standardele folosite în cadrul Internetului funcţionau în ciuda faptului că nu toate fuseseră ratificate de organismele de standardizare. Acest lucru a avut o contribuţie importantă la creşterea Internetului.
Un alt factor important este acela că mediul de afacerii începe să vadă Internetul că un mijloc de schimbare a informaţiilor de afaceri, în ciuda lipsurilor pe care acesta le are în domeniul securităţii şi integrităţii datelor. Totuşi utilizatorii înţeleg aceste limitări şi încearcă să le facă faţă în cele mai bun mod posibil.
Dezvoltarea standardelor şi comunicării continua şi se aşteaptă să ducă în continuare îmbunătăţiri modului în care afacerile sunt desfăşurate în zilele noastre. Astăzi există o mulţime de opţiuni în cea ce priveşte comunicarea, reţele de telefonie, reţeaua Internet, comunicarea prin satelit şi comunicaţiile mobile. Un factor cheie în modul de desfăşurarea a afacerilor Internetul oferă în acelaşi timp premizele creării unui nou mediu de afaceri, crearea unor noi soluţii de comerţ, comerţul on-line.
1.1.1 Definitii si caracteristicile comerţului electronic
Brusca apariţie şi avântul comerţului electronic schimbă lumea afacerilor , ameninţând existenţa nu mai a unor firme ci a întregi industrii. Unele industrii au fost obligate la restructurări puternice în timp ce alte noi afaceri şi alte căi de a conduce vechile afaceri se dezvoltă. Acest nou mediu de afaceri este în acelaşi timp înspăimântător ca şi ofertant de noi oportunităţi.
O componentă importantă în definirea comerţului electronic o reprezintă mediul în care acesta are loc şi anume Internetul. Internetul este o reţea mondială de zeci de mii de computere de mare capacitate, conectate între ele.
O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme şi pentru a atrage clienţii. Firmele furnizează informaţii tehnice şi utilizează pagina de Web ca o platformă pentru mediatizarea noutăţilor ce apar în cadrul firmei. Folosind propriul Website ca pe un magazin, ele oferă produse şi preiau comenzi.Din acest punct de vedere încercarea de a defini comerţul electronic nu ar avea un rezultat concret. Primele intenţii de a definii comerţul electronic au fost făcute din nevoia de a legifera comerţul electronic, cum ar fi de exemplu definiţia elaborată de Parlamentul European şi publicată în Directiva 31/2000 a Comisiei Europene cunoscute şi sub numele de „Directiva asupra comerţului electronic”. În afară de aceasta la ora actuală există o multitudine de definiţii ale comerţului electronic:
„ … cumpărarea şi vânzarea bunurilor şi serviciilor pe Internet, în special cu ajutorul World Wide Web-ului. În practica acesta şi un nou termen „e-business” sunt adesea folosiţi ca sinonime. Pentru vânzarea on-line cu amânuntul termenul „e-tailing” este folosit câteodată.”
(www.whatis.com)
„… aplicarea integrală a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor la început şi până la finalul întregului lanţ de valori a procesului de afaceri ce are loc electronic şi are ca scop obţinerea de profit. Aceste procese pot să fie parţiale sau complete şi de asemene pot să fie tranzacţii business-to-consumer sau business -to-business
(Wigand, 1997)
„…folosirea tehnologiei informaţionale pentru a facilita vânzarea şi cumpărarea bunurilor şi serviciilor între partenerii de afaceri.”
(Bathia,1999)
Mulţi oameni consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor produse cum ar fi cărţi, Cd-uri, bilete de călătorie şi altele. Dar, comerţul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post-vânzare, servicii către clienţi, etc.
Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină şi acordă asistenţă acestui nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate şi semnăturile electronice, la tranzacţiile on-line sau reţelele de magazine, precum şi la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanţa, designul de pagini Web, elaborarea site-urilor, etc.
Această evoluţie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveşte crearea de noi întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra potenţialului pieţei, forţei de muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversităţi a condiţiilor de piaţă ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii şi care este într-o permanentă schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziţia întreprinderilor şi în special a întreprinderilor mici şi mijlocii, a unei "surse" unde să găsească sprijinul adecvat pentru aplicarea soluţiilor comerţului electronic în activitatea proprie.
Industria comerţului electronic face, în general, distincţie între tranzacţiile Business-to-business (B-2-B sau BTB), tranzacţiile Business-to-consumer (B-2-C sau BTC) şi tranzacţiile User-to-User:
B-2-B cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri. Aceste tranzacţii se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acţionează pe Internet prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile de Web proprii. Acest tip de comerţ electronic se împarte în 2 clase:
• Tipul (B2Bi) este cazul în care există un contract de parteneriat între întreprinderi, un exemplu în acest sens fiind o aplicaţie pentru un lanţ de desfacere;
• Tipul (B2M2B) este cazul unui e-MarketPlace care se interpune între cele două afaceri, deci existenţa unei pieţe electronice în care interacţionează mai mulţi cumpărători şi mai mulţi furnizori.
B-2-C se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerţ electronic cu amănuntul. Acesta se împarte în:
• User-to-Business (U2B) Este cazul general în care un utilizator (intern sau extern) interacţionează asupra datelor şi tranzacţiilor unei întreprinderi. În caz particular se poate aplica la o întreprindere care oferă servicii sau bunuri care nu pot fi prezentate şi vândute prin catalog. Poate fi văzut ca acoperind toate interacţiunile de tip User-to-Business care nu sunt acoperite de modelul User-to-Online Buying.
• User-to-Online Buying (U2OB) Este folosit pentru a descrie un caz special (un subset al modelului User-to-Business) în care bunuri sunt vândute printr-un catalog folosind un card de cumpărări, un portofel, etc. Acest model include ambele cazuri de consumatori: care cumpără bunuri şi care se aprovizionează de la un singur furnizor. Poate cuprinde legături cu sisteme de gestiune, de verificare de cărţi de credit, de livrare etc.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tendinte Actuale in Comertul Electronic.doc