INTRODUCERE: Ofertarea şi prestarea de servicii cât mai complexe devin elemente esenţiale ale competitivităţii internaţionale şi îşi pun din ce în ce mai puternic amprenta asupra activităţilor economice din toate ţările lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare. Există numeroase deosebiri între grupurile de ţări în ceea ce priveşte dezvoltarea sectorului terţiar în raport cu celelalte sectoare ale economiei. Turismul este considerat, o formă de recreere alături de alte activități şi formule de petrecere a timpului liber, el totodată presupune mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii situate în afara reședinței obișnuite şi activitățile desfăşurate în timpul petrecut la acele destinaţii, de asemenea, în cele mai multe situaţii, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate. Odată cu exploatarea apelor termale în țările europene, cînd se vorbeşte de o „nouă industrie”, cu o evoluție rapidă şi o importanţă economică în creştere se constată a fi era consacrărării turismului, ca activitate. Turismul poate fi privit şi prin prisma efectului social contribuind la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului contemporan şi apare ca un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de cunoaştere, permiţând accesul la valorile culturale ale civilizaţiei Italia este una din puţinele ţări europene unde se regăsesc aproape toate formele posibile de turism. Italia se mândreşte cu numeroase monumente aflate în patrimoniul cultural al umanităţii, are mii de kilometri de litoral, munţi impresionanţi, unde se pot practica în voie sporturile de iarnă, staţiuni balneoclimaterice, şi, în general vorbind, cam tot ce-i trebuie pentru a atrage în fiecare an zeci de milioane de turişti străini. Actualitatea temei: Tendințe de dezvoltare a turismului în regiunea Emilia Romagna, reiese din specificul actul și dinamica pieții turistice internaționale, precum și posibilitatea pe care o oferă sectorul turistic pentru Italia, și popularitatea acesteia ca destinație turistică internațională. De altfel pentru 2007, estimările Autorităţii Italiene pentru Turism prevăd sosirea a peste 40 de milioane de turişti străini care vor aduna peste 100 de milioane de nopţi de cazare în hotelurile, vilele şi pensiunile italiene. Dată fiind extraordinara densitate a monumentelor istorice şi a colecţiilor faimoase de artă din Peninsula Italică, reflectată şi prin existenţa a 41 de situri incluse pe lista UNESCO, nu este de mirare că turismul cultural se bate de la egal la egal cu sejururile estivale în privinţa numărului de turişti străini. Acest fapt, coroborat cu existenţa unor faimoase staţiuni montane atât în Dolomiţi, cât şi în Alpi, face ca Italia să fie o destinaţie frecventată de vizitatorii străini pe tot parcursul anului, şi ca veniturile generate din turism să nu se subţieze foarte mult nici măcar toamna sau primăvara. Pe fondul celor afirmate mai sus, şi în urma observării dinamicii mişcărilor turistice, atât din punct de vedere al intrărilor de turiști cât şi cel al ieşirilor de turişti, se observă cu uşurinţă faptul că regiunea EMILIA ROMAGNA cu oraşul Bologna sunt destul de cunoscute turiştilor din exterior, datorită faptului că captează atenţia turiştilor prin diversitatea formelor turistice. Astfel, obiectivul de bază a acestei teze este de a identifica și constata aspectele principale prin care se caracterizează dezvoltarea turismului în regiunea Italiei – Emilia Romagna, precum și principalele tendințe ale sectorului dat. Acest deziderat a fost posibil de realizat prin desfășurarea următoarelor aspecte: - clarificarea conceptului de turism și a formelor acestuia; - identificarea indicatorilor a structurii ofertei turistice și a conținutului; - aprecierea rolului turismului în economia Italiei și a potențialului zonei Emilia Romagna în cadrul sectorului turistic; - stabilirea principalelor tendințe în dezvoltarea turismului regiunii Emilia Romagna și analiza potențialului său turistic; Teza de licență cu denumirea: Tendințe de dezvoltare a turismului în regiunea Emilia Romagna,este structurată în trei capitole după cum urmează: CAPITOLUL I. TURISMUL – ACTIVITATE DE BAZĂ A SECTORULUI TERȚIAR 1.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND DEFINIREA ŞI FORME ALE ACTIVITĂŢII TURISTICE Evoluţiile din ultimele decenii reflectă o nouă caracteristică a economiilor ţărilor dezvoltate şi anume terţiarizarea acestora. Pierderea avantajelor comparative în industrie ca urmare a delocalizării producţiei în ţările în dezvoltare, în zone mai atractive prin cost de producţie şi fiscalitate, a determinat reorientarea structurii produsului intern brut al ţărilor dezvoltare prin valorificarea atuurilor pe care acestea le prezentau în domeniul serviciilor [75]. Ofertarea şi prestarea de servicii cât mai complexe devin elemente esenţiale ale competitivităţii internaţionale şi îşi pun din ce în ce mai puternic amprenta asupra activităţilor economice din toate ţările lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare. Există numeroase deosebiri între grupurile de ţări în ceea ce priveşte dezvoltarea sectorului terţiar în raport cu celelalte sectoare ale economiei. Astfel, spre sfîrsitul secolului XIX-lea, odată cu exploatarea apelor termale în tările europene, cînd se vorbeşte de o „nouă industrie”, cu o evoluşie rapidă şi o importanţă economică în creştere se constată a fi era consacrarării turismului, ca activitate,. Noţiunea de turism, teoretic, poate fi definit din diferite puncte de vedere, iar noi vom începe cu ideea conform căruia definiţiile care au încercat să explice noţiunea au pus accent pe ideea deplasării în scopul agrementului, dar şi pe caracterul temporar şi nelucrativ al practicanţilor turismului. parte [14, pag. 5]
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
