Teoria distinctă a dreptului

INTRODUCERE

Studierea dreptului afacerilor este important pentru însuşirea elementelor esenţiale ale dreptului afacerilor ca disciplină distinctă de dreptul comercial, de dreptul comerţului internaţional şi de alte discipline cu relevanţă în dreptul afacerilor (dreptului muncii, dreptului administrativ, dreptului civil, procesual civil, penal şi procesual penal).

Elementele dreptului afacerilor sunt analizate în complexitatea relaţiilor de afaceri şi a mediului de afaceri în ansamblul său, cuprinzând şi elemente esenţiale de concurenţă în afaceri, protecţie a consumatorului ca beneficiar al efectelor relaţiilor de afaceri, toate abordate şi în contextul integrării României în Uniunea Europeană.

Obiectul afacerilor este constituit de către raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter voliţional şi patrimonial, precum şi de comercialitate şi internaţionalitate. Determinarea obiectului dreptului afacerilor se poate deosebi în funcţie de sistemul adoptat de legiuitor.

Dreptul afacerilor este format dintr-un complex de norme, de natură variată, în compoziţia căruia intră numeroase dispoziţii de drept public, unele derogatorii de la dreptul civil, altele care dezvoltă normele acestuia, iar altele reprezentând creaţii proprii, care, în ansamblul lor, însă, reprezintă un tot, guvernat de principii generale şi concepte originale, ce îi conferă calitatea unui drept special.

Afacerea se caracterizează prin valorificarea unor disponibilităţi materiale, financiare, personale, atrase, ea presupune un consum de capital plasat pentru o mai bună exploataţie şi pentru o creştere netă cât mai substanţială.

Chiar dacă în 1993, data apariţiei volumului ,,Dreptul Afacerilor” nu se putea vorbi încă despre o ramură distinctă, aceasta a început să se contureze, pe măsură ce anii au trecut şi relaţiile de afaceri au început să se diversifice în contextul evoluţiilor pe piaţa muncii, a relaţiilor economico-financiare, a extinderii schimburilor comerciale într-un spaţiu geografic din ce în ce mai larg, a fenomenelor globalizării care afectează un număr din ce în ce mai mare de ţări. În contextul actual, în care elementele globalizării sunt prezente din ce în ce mai mult în viaţa fiecărui român, cetăţean european, studierea dreptului afacerilor reprezintă o necesitate şi oferă o imagine de ansamblu a mediului de afaceri, a normelor juridice şi economice care reglementeză domeniul, în perspectiva unei economii competitive şi performante.

Statutul dreptului afacerilor nu poate fi astăzi în România decât acela al unei ramuri de drept autonome, coexistenţa acesteia cu dreptul comercial fiind francez sau unul român, pare să fie rodul unei acute inapetenţe pentru sinteză, coerenţă şi sistematizare didactice.

Dreptul afacerilor trebuie, însă, să ofere celor care se pregătesc în profilul juridic şi în profilul economic, pentru a consilia, a monta şi a instrumenta în afaceri, viziunea şi perspectiva dreptului, ca normativitate juridică, asupra entităţilor, instituţiilor juridice şi a conduitelor reglementate, care sunt implicate în afaceri.

Dreptul afacerilor trebuie să articuleze noţiunile şi entităţile de factură juridică şi economică, să sesizeze comunicaţiile obligatorii şi funcţionale dintre acestea.

Lucrarea este structurată în trei capitole:

Capitolul I. Cuprinde şapte subcapitole despre conţinutul, obiectul, caracteristicile şi principiile dreptului afacerilor, noţiunea şi utilitatea dreptului afacerilor în sistemele naţionale de drept, cât şi despre regimul juridic al intermedierii în dreptul afacerilor şi evoluţia dreptului afacerilor în România.

În România, dreptul afacerilor are ca obiect normele juridice referitoare la actele de comerţ şi comercianţi. Ca şi normele dreptului civil, şi aceste norme juridice, aparţin dreptului privat.

Dreptul afacerilor poate fi definit ca fiind un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele şi operaţiunile considerate de lege ca fiind fapte de comerţ, precum şi raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant.

Caracteristicile fundamentale ale obiectului dreptului afacerilor se desluşesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, şi anume, caracterul voliţional, care rezidă din faptul că participanţii la activitatea de comerţ intern şi internaţional îşi stabilesc, potrivit voinţei lor proprii, drepturi şi obligaţii corelative în domeniul schimburilor, al cooperării tehnico-ştiinţifice şi economice, caracterul patrimonial care este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile în bani, care iau naştere între cei care iau parte la vehicularea mărfurilor, valorilor şi cunoştinţelor pe plan mondial şi care urmăresc obţinerea unui profit, caracterul comercial care este relevat de recurgerea la anumite criterii, în raport de definirea sa, în dreptul intern şi caracterul internaţional implică în această privinţă, obligatoriu, existenţa unuia sau a mai multor elemente de extraneitate.

Alte caracteristici ale dreptului afacerilor ar fi acelea că dreptul afacerilor nu este un drept autonom, este un drept original, multidisciplinar şi este un drept extrem de mobil.