Teoria și Jurisprudența Europeană în Materia Egalității de Șanse și Tratament

1. Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte şi să analizeze legislaţia europeană în privinţa egalităţii de şanse şi tratament.

Vom prezenta, pe parcursul lucrării, noţiunile de egalitate de şanse şi egalitate de tratament şi vom face distincţia între cele două noţiuni.

Importanţa pe care o acordă instituţiile care veghează la bunul mers al Uniunii Europene egalităţii de şanse şi egalităţii de tratament este atestată de faptul că anul 2007 a fost declarat Anul European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi.

S-a dorit atunci, printre altele, creşterea gradului de conştientizare a dreptului la egalitate şi nediscriminare, celebrarea diversităţii şi egalităţii şi promovarea unei societăţi bazate pe o mai mare coeziune.

Cetăţenii Uniunii Europene au dreptul la un tratament egal, indiferent de sexul acestora, de rasă, de originea etnică, de religie sau de orientare sexuală. Cetăţenii români, în urma apartenenţei României la Uniunea Europeană, beneficiază de acelaşi tratament egal, în conformitate cu legislaţia europeană.

Vom prezenta în această lucrare criteriile de discriminare în materia raporturilor de muncă şi vom arăta cum este reglementată egalitatea de şanse şi tratament la nivel internaţional (la nivelul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie – OIM, la nivelul Consiliului Europei, prin Carta Socială, şi la nivelul Uniunii Europene – prin directivele trasate).

Egalitatea de şanse este un principiu fundamental pe care se constituie dreptul social european. Principiul nediscriminării este prezent în acte precum Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei, Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii etc.

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, adoptat de Consiliul Uniunii Europene din 11 iulie 2006, certifică egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei şi asigură luarea de măsuri de către statele membre ale Uniunii Europene şi de către Comisia Europeană pentru a fi prevenite discriminările de orice fel (bazate pe sex, rasă, origine etnică, religie, orientare sexuală etc).

Considerăm că egalitatea de şanse este unul din elementele primordiale pentru respectarea Dreptului Muncii, crearea de avantaje unei persoane pentru obţinerea unui loc de muncă reprezentând un act de injustiţie. A-i facilita unei persoane, prin diverse mijloace, obţinerea unui loc de muncă ce nu este potrivit cu aptitudinile şi competenţele acesteia reprezintă crearea unui prejudiciu persoanei care este calificată din toate punctele de vedere pentru exercitarea acelei munci într-un mod profesionist.

O societate care se ghidează după alte principii, nu după cele ale competenţei şi meritocraţiei, nu este o societate capabilă să genereze progres. Privarea unei persoane care este îndreptăţită prin prisma studiilor şi a experienţei la obţinerea unui post de muncă şi oferirea acelui post unei persoane care nu este pregătită pentru a se achita corespunzător de sarcinile postului respectiv duce, în cele din urmă, la rezultate mai slabe din punct de vedere economic pentru întreprinderea sau compania care îl angajează pe cel mai puţin competent. Multiplicarea acestei practici la scară largă duce la o economie mai puţin performantă. Iată de ce identificarea cazurilor de nerespectare a principiului egalităţii de şanse şi sancţionarea lor este deosebit de importantă.