Cap. 1:Esenta , rolul si functiile monedei 1.1Conceptul de moneda.Definitii 1.2 Scurt istoric al monedei 1.3Esenta, rolul si functiile monedei 1.4Clasificare Capitolul II:Teoria monetara 2.1 Obiectul teoriei monetare 2.2 Caracteristicile teoriei monetare 2.2.1 Locul teoriei monetare in stiinta economica 2.2.2 Caracterul relativ al teoriei monetare 2.3 Clasificarea teoriilor monetare contemporane Capitolul III:Teoria clasica 3.1 Ipoteze ale teoriei clasice 3.2Principalele teze 3.3Pozitia fata de politica monetara Capitolul IV:Teoria neoclasica 4.1 Ipoteze ale teoriei neoclasice 4.2 Principalele teze 4.3 Pozitia fata de politica monetara Capitolul V:Teoria keynesiana 5.1 Ipoteze ale teoriei keynesiene 5.2 Principalele teze 5.3 Pozitia fata de politica monetara Capitolul VI:Evolutii teoretice recente 6.1 Postkeynesiismul 6.2 Neokeynesiismul 6.3 Monetarismul de tip I , II Capitolul VII:Teorii monetare ale economiilor in tranzitie Capitolul VIII:Asemanari si deosebiri intre principalele teorii economice Capitolul IX.Consideratii finale Bibliografie
Intre numeroasele definitii care s-au dat monedei de-a lungul timpului, in stiinta economica de specialitate s-au conturat trei definitii care reflecta cel mai bine notiunea de moneda. Pe de o parte moneda poate fi privita ca o institutie ce caracterizeaza economia de schimb; ca un element al economiei care indeplineste anumite functii specifice, iar pe de alta parte moneda mai poate fi privita ca un bun economic al carui proprietati sunt total diferite de cele ale altor bunuri. Trebuie sa precizam ca aceste trei modalitati de definire ale monedei sunt complementare, pentru ca fiecare dintre ele exprima anumite ipostaze ale monedei si ale interventiei acesteia in economie. Intr-o economie complexa in care deciziile agentilor economici nu se adopta centralizat ci in mod separat, moneda este unicul instrument de schimb, cu ajutorul careia se tranzactioneaza toate celelalte bunuri. Daca insa avem o economie de autocomsum unde nevoile unei comunitati sunt satisfacute prin munca unui grup de oameni aflati sub controlul unei autoritati centrale, utilizarea monedei nu este necesara. Aceasta necesitate este intalnita in cadrul economiei de schimb. Exista, teoretic, situatia in care o economie de schimb poate functiona si fara utilizarea monedei, cand agentii economici recurg la relatii de schimb in natura , adica trocul, fara a se utiliza moneda ca mijloc de schimb. Insa, aceasta forma de schimb este nerationala iar recurgerea la moneda reprezinta momentul esential al asezarii functionarii economiei de schimb pe baze rationale. Tinand seama cele aratate, se poate formula definitia institutionala a monedei prin care moneda este instrumentul de schimb care permite achizitionarea imediata a tuturor bunurilor, serviciilor si titlurilor, fara costuri implicate de efectuarea tranzactiilor si de asteptare, si care isi conserva valoarea intre doua acte de schimb. Ea este un fenomen social, pentru ca se bazeaza pe increderea agentilor economici in sistemul care a produs-o si care o mentine in functiune. Cea de-a doua definitie a monedei, definitia functionala, pare doar sa o completeze pe prima, si aceasta pentru ca permite precizarea functiilor pe care moneda le indeplineste in cadrul economiei de schimb si anume: functia de finantare a economiei, functia de mijloc de rezerva si cea de etlon de valoare. In realitate, insa, aprofundarea functiilor monedei conduce la o definitie a acesteia mai cuprinzatoare decat definitia institutionala si anume aceea prin care moneda este instrumentul de schimb universal, a carui existenta prealabila este conditia schimbului. Detinerea sa rational justificata de necesitatea scindarii trocului, precum si de necesitatea efectuarii schimbului in conditi de incertitudine. Utilizarea monedei ca etalon duce la simplificarea sistemului preturilor relative, sistem care se modifica din cauza actiunii factorului monetar. Abordarea monedei prin prisma proprietatilor acesteia trebuie mai intai facuta prin explicarea acestora, si anume: -elasticitatea monedei este nula; adica nu exista nici o posibilitate de producere de mai multa moneda printr-un mecanism de reglare a factorilor ce actioneaza in sectorul monetar. Moneda este un bun rar, a carui productie nu este determinata de cererea agentilor economici. -elasticitatea de substitutie a monedei este nula; adica in cazul in care cantitatea de moneda este insuficienta, nu exista nici o posibilitate de inlocuire a acesteia cu alte bunuri sau active. -in cazul in care cantitatea de moneda este insuficienta este imposibil sa se obtina cresterea valorii reale a monedei prin scaderea preturilor. Cea de-a treia definitie a monedei considera ca aceasta este bunul a carui valoare este cea mai stabila si care prezinta o superioritate absoluta asupra tuturor celorlalte bunuri in ceea ce priveste conservarea puterii de cumparare si minimizare a riscurilor. Aceasta este motivul penru care moneda este acceptata intotdeauna in schimbul oricarui alt bun (vezi Cerna S., [2000, pag. 14]). Dupa cum am mai mentionat aceste trei definitii nu se exclud una pe alta, ci reflecta doar unele aspecte diferite ale monedei, relevand, astfel complexitatea acesteia. 1.2 Esenta, rolul si functiile monedei In economia de schimb, moneda joaca rolul instrumentului unic al tranzactiilor, de mijloc de rezerva si de etalon de valoare. Functia monedei de instrument de schimb Aceasta functie poate fi relevata prin analiza caracterului rolului monedei de mijloc de circulatie a marfurilor, fie prin analiza rolului de finantare pe care moneda il joaca in calitatea sa de mijloc de achizitionare a bunurilor. Intr-un anumit sens, toate bunurile sunt instrumente de schimb, caci bunurile sunt mijlocul si scopul ultim al schimbului. Autorii clasici au sustinut ca moneda este un simplu "val", care mascheaza tranzactiile reale efectuate cu bunuri. Orice agent economic poate considera, de fapt, ca titlurile, stocurile de bunuri pe care la detine sunt, intr-un fel sau altul , instrumente de schimb. Cu toate acestea, intr-o economie monetara, ipoteza ca toate bunurile sunt instrumente de schimb nu este foarte exacta. In cazul trocului acesta este adevarat. Insa, in economia monetara "trecera" prin faza monetara este indispensabila. Dupa cum s-a spus "moneda cumpara bunul, insa pe nici o piata cat de organizata ar fi aceasta bunurile nu cumpara moneda". Din cele mentionate, rezulta ca moneda constituie conditia de acces la piata. Este normal sa se afirme ca existenta prealabila a aumitor disponibilitati banesti conditioneaza efectuarea unor tranzactii reale, indiferent ca tranzactiile respective privesc bunurile de consum sau bunurile de investitii. Aceasta reprezinta functia de finantare a monedei. Adica, orice agent economic care vrea sa intre pe piata trebuie sa dispuna de o cantitate corespunzatoare de moneda sau in caz de amanare a platii, de capacitate de a-si procura cantitatea de moneda respectiva. Aceasta afirmatie este valabila atat pentru piata bunurilor de consum cat si pentru piata bunurilor de investitii, indiferent care ar fi conditiile de echilibru macroeconomic. Teoreticienii economiei reale precizeaza veniturile permit consumul si economisirea, iar economiile finanteaza investitiile. Teoreticienii monedei arata ca moneda este cea care finanteaza toate genurile de cheltuieli, indiferent ca sunt cheltuieli de consum , cheltuieli de investitii sau cheltuieli pentru achizitionare de titluri ca mijloace de plasare a economiilor. Veniturile populatiei se realizeaza sub forma baneasca, iar efectuare de cheltuieli de consum si de investitii necesita acumularea de disponibilitati de catre acestia. Aceste disponibilitati banesti pot fi obtinute printr-un transfer de mijloace de plata de la agenti ai economiei: salariile platite de intreprinderi procura moneda angajatiilor; prin cumpararile de bunuri de consum , acestia din urma retransfera la intreprinderi o parte din disponibilitatile respective; cumpararile de titluri efectuate de persoanele ce economisesc procura moneda necesara intreprinderilor care emit aceste titluri, etc. Acesta nu inseamna ca titlurile in final bunurile sunt cele care se schimba unele pe altele si ca moneda joaca doar rolul de intermediar. Caci moneda poate fi obtinuta si dintr-o noua emisiune, nu numai prin transfer de la agentii economici, iar aceasta moneda noua are puterea de a cumpara bunuri, la fel ca si moneda existenta in circulatie. In concluzie, intr-o economie monetara moneda este instrumentul de schimb cu caracter universal, a carui existenta reprezinta conditia pentru a putea efectua cheltuieli. Ea este, prin natura sa, diferita de bunurile al caror schimb il permite.
1. Cerna, Silviu - " Banii si creditul in economiile contemporane " , Vol. I, Editura Enciclopedica, 1994 2. Cerna, Silviu - " Banii si creditul in economiile contemporane " , Vol. II, Editura Enciclopedica, 1994 3. Cerna, Silviu - " Sistemul monetar si politica monetara ", Editura Enciclopedica, 1996 4. Cerna , Silviu - " Moneda si credit " , Vol. I, Editura Mirton, 2000 5. Cerna, Silviu - " Moneda si credit " , Vol. II, Editura Mirton, 2000 6.Daianu, Daniel - " Incotro se indreapta tarile post comuniste ? Curente econo mice in pragul secolului " , Editura Collegium Stiinte Economice , 2001 7. Daianu, Daniel - " Echilibrul economic si moneda.Keynesism si monetarism " , Editura Humanitas, 1993 8. Daianu, Daniel - " Transformarea ca proces real " , Editura IRLI , 1999
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
