Tipologia și paradigmele comunicării în managementul european

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE 2
CAP.1 CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND COMUNICĂREA . . 4
1.1Conținutul și principiile comunicării .. 4
1.1.1 Tipologia comunicării .. ..9
1.1.2 Comunicarea în cadrul grupului .. 11
1.2 Comunicarea verbală ... .. ..13
1.2.1 Parametri limbajului verbal ... .. 15
1.3 Comunicarea non-verbală . .. .. ... 16
1.4 Comunicarea scrisă .. . .. . 19
CAP.2 TIPOLOGIA ȘI PARADIGMELE COMUNICĂRII ÎN
MANAGEMENTUL EUROPEAN ..20
2.1 Strategia de comunicare decizională . .. 20
2.1.1 Modele de comunicare decizionale . . .. .21
2.1.2 Abordarea comparativă a strategiilor de comunicare .. . ...21
2.2 Metode si tehnici de perfecționare și dezvoltare a comunicării ... .24
2.2.1 Reguli de bază privind comunicarea eficientă .. ..25
2.2.2 Ascultarea activă ... ..26
2.2.3 Ședința .. ..27
2.3 Comunicarea externă . ... .. .. .. 31
2.3.1 Dimensiunile comunicării . ... . . .31
2.3.2 Calitățile generale și particulare ale stilului . ..33
2.3.3 Forme de comunicare externă . .. .34
2.3.4 Comunicarea și corespondența comercială între parteneri externi .. .. .34
2.3.5 Comunicarea interculturală .. .. ... ..36
CONCLUZII . . .. .39
BIBLIOGRAFIE . . . 41

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Comunicarea a fost percepută ca element fundamental al existenței umane încă din
antichitate.
Epoca modernă a reprezentat explozia dezvoltării comunicării sub toate aspectele ei.
Progresul tehnico-științific a favorizat apariția telefonului, a trenului, a automobilului,
intensificând comunicarea nu atât între indivizi cât mai cu seamă între comunități; de
asemenea, a determinat creerea de noi sisteme și modalități de comunicare.
Comunicarea este o activitate complexă care implică stăpânirea „artei conversației”,
capacitatea de a negocia și de a convinge, de a-i învăța pe alții. Pentru a obține rezultate bune
în oricare din aceste activități, este esențial să înțelegi ce înseamnă comunicarea și să-ți
dezvolți acele calități absolut necesare unei bune și eficiente comunicări.
De multe ori se dovedește că este mai important modul cum comunici decât ce
comunici, fie că îți exprimi dorința de a primi ceva, fie că îți manifești dezaprobarea față de
ceva anume. Pentru a comunica eficient trebuie ca mesajul tău să fie interpretat corect de către
persoana căreia îi este destinat.
Comunicarea face lucrurile să meargă. Activitățile manageriale implică în mod
obișnuit fie solicitarea sau furnizarea de informații, fie influențarea celor din jur pentru ca
aceștia să înțeleagă ce se așteaptă de la ei.
Oamenii comunică pentru că au nevoie unii de alții. Nu toți recunosc sau
conștientizează că au această nevoie; unii chiar neagă existența ei și acest lucru duce la
izolare, la retragerea în propria singurătate.
Calea cea mai sigură însă spre o viață frumoasă, spre fericirea în plan personal sau
profesional, rămâne comunicarea; ea te ajută să le spui celor de lângă tine ce simți, ce-ți
dorești și ce nu-ți place, evitând acumularea frustrărilor prin comoditatea, frica sau
incapacitatea de a exprima liber, dar cu bun simț și eleganță, ceea ce gândești.
Oricare ar fi poziția de pe care comunici, esențial rămâne modul în care te faci înțeles:
pe termen scurt, dintr-o poziție puternică, de șef, de coordonator, e ușor să-ți impui regulile.
Acestea însă nu vor rezista decât atâta timp cât puterea este de partea ta.
Pe termen lung, comunicarea presupune să-i asculți pe ceilalți, să înțelegi ce vor, ce-și
doresc și cum pot să ajungă la rezultatul dorit; mesajul pe care-l transmiți trebuie să fie în
conformitate cu așteptările acestora. E adevărat că nu-i poți mulțumi pe toți la un moment dat
însă poți merge pe principiul „majoritatea este aceea care decide” și măcar știi că i-ai
dezamăgit pe foarte puțini.
Studiul comunicării ne poate ajuta să depășim barierele izolării și neimplicării prin
cunoașterea unor teorii, concepte și tehnici ale persuasivității, manipulării, competențelor de
comunicare, ameliorarea imaginii proprii, dezvoltarea abilităților de negociator, mediator,
orator, agent comercial, de vânzări sau de relații publice, purtător de cuvânt, manager de
marketing, coordonator, moderator, etc.
Comunicarea umană se răsfrânge asupra tuturor activităților desfășurate în economie și
societate, legitățile ei guvernând comportamentele în orice domeniu în care acționează
oamenii.
Această lucrare analizează natura și principalele particularități ale comunicării și
încearcă să prezinte care sunt cele mai importante modalități de transmitere a mesajelor astfel
încât cei care le recepționează să înțeleagă sensul exact al acestora.
În primul capitol al lucrării sunt prezentate câteva noțiuni fundamentale ale
comunicării și sunt evidențiate principalele canale de comunicare pe care trebuie să le avem în
vedere în realizarea unui sistem de comunicare eficient.
Al doilea capitol este dedicat strategiilor de comunicare. Se analizează distinct tipurile
de strategii de comunicare: narativă, implicativă, decizională. Tot aici este prezentat rolul și
dimensiunea comunicării externe în afaceri, precum și complexității problemei comunicării
interculturale; surprinderii comportamentelor și obiceiurilor unor diferite culturi, relevante
pentru comunicarea în afaceri.
Baza documentară a lucrării este vastă, cuprinzând cărți de referință din literatura de
specialitate română și străină.
Bibliografia are rolul nu numai de a indica sursa folosită la redactarea lucrării ci și de
a invita cititorul să contribuie la îmbunătățirea acestei lucrări.
CAPITOLUL 1
CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND COMUNICAREA
1.1. Conținutul și principiile comunicării
Comunicarea poate fi definită ca “procesul prin care o persoană (sau un grup)
transmite un conținut conceptual (o atitudine, o stare emoțională, o dorință etc.) unei alte
persoane sau unui alt grup”1. Paul Watzlawick considera comunicarea ca fiind “conditio sine
qua non a vieții omenești și a ordinii sociale”2.
De la autor la autor, părerile diferă, însă, așa încât unii văd în comunicare, ca act în
sine, o premisă necesară pentru funcționarea oricărui sistem social. Aceștia arată că termenul
de “comunicatio” nu se referă doar la comunicare ci și la comunitate, care la rândul ei
înseamnă organizare, implicând obligatoriu comunicarea între indivizii care o alcătuiesc.3
Putem spune despre comunicare că reprezintă arta transmiterii informațiilor, ideilor și
atitudinilor de la o persoană la alta, trecerea unei informații de la un emițător la un receptor,
talentul de a face cunoscut, a da de știre, a informa, a înștiința, a spune. Ea reprezintă
ansamblul proceselor fizice și psihologice prin care se efectuează o operație în relație cu una
sau mai multe persoane în vederea obținerii unor anumite obiective.
Procesul comunicării presupune: un transmițător (emițător, vorbitor), care trimite un
mesaj unui destinatar (receptor, ascultător), mesajul raportându-se la un context. Mesajul e
constituit din elementele unui cod care trebuie să fie comun celor doi parteneri aflați în
contact.
Trebuie să fim atenți la distincția dintre cod și mesaj, căci nu sunt același lucru - 
primul este abstract, are un număr redus de semne și poate fi verbal sau scris, în timp ce al
doilea este concret, nuanțat și mai bogat.
De asemenea, codul verbal dispune de vorbire, mimică, gestică, privire, iar cel scris
numai de punctuație și de unele categorii gramaticale. Supremația mesajului în raport cu
codul este evidentă, una dintre principalele tendințe ale comunicării fiind o cât mai bună
adecvare a codului la mesaj.
Comunicarea poate să apară sub mai multe forme, spre exemplu, ca mesaj scris
(scrisoare, raport), mesaj oral (dialog) sau echipament de comunicație (mass-media). Trebuie
să fim foarte atenți atunci când ne referim la comunicare, deoarece nu orice mesaj sau schimb
de mesaje înseamnă a comunica. Este nevoie ca interlocutorii (emițător și receptor), indiferent
de numărul lor, să asculte și să înțeleagă cât mai corect și mai exact mesajele transmise.
Comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală a ființei umane și exprimă
universalul, spre deosebire de comunicație, care se referă la instrumentele, la tehnicile și
tehnologiile ce înlesnesc și amplifică procesul de comunicare între indivizi și între
colectivități, conferindu-le, în anumite cazuri, un caracter de masă.
Deși ne raportăm la comunicarea în planul domeniilor manageriale, de afaceri, tot de
la valențele profund umane ale comunicării trebuie să pornim: ea aparține prin excelență
oamenilor, ființelor inteligente, care-și pot învinge propriile inhibiții, carențele de exprimare,
complexele acumulate, deficiențele native de interacțiune cu ceilalți.
Pot face asta prin educație, toleranță cu ceilalți, capacitate de integrare, efort propriu
de adaptare, limbaj, gesturi și mimică. Uneori e mai greu să te convingi pe tine decât pe
ceilalți; dacă ai reușit asta poți spune că ai făcut deja primul pas spre comunicare.

Fisiere în arhivă (1):

 Tipologia si paradigmele comunicarii in managementul european.pdf

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Ardrey R., - The Territorial Imperative, Antheum, New York, 1966;
2. Baddeley A., - Memoria umană - Editura Teora, București, 1999
3. Becker G.S., - Comportamentul uman - o abordare economică,
București, Editura All, 1998;
4. Bosche M., - Le Management interculturel, Nathan, Paris, 1997;
5. Cohen D., - Limbajul trupului în relațiile de cuplu, București,
Editura Polimark, 1997;
6. Dawkins R., - The Selfish Gene, Oxford, Oxford University Press,
1989;
7. de Peretti A., Legrand J.A., - Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iași, 2001;
Jean Boniface J.,
8. Drăgan I., - Paradigme ale comunicării de masă, București, Casa de
Editură și Presă „Șansa" S.R.L.,1996;
9. Enescu M., Enescu M., - Comunicare și negociere în afaceri, Ed.
Universitaria, 2011
10. Freeman R. E., - Strategic management. A stakeholder approach,
Boston, Harvard, 1984;
11. Gondrand F., - L'Information dans les entreprises et les organisations,
Les editions d'organisation, Paris, 1981;
12. Gouran D., Wiethoff W.E., - Mastering Communication, 2"'1 Ed., Allyn and Bacon,
Doegler J.A., Boston, 1994;
13. Guptara, P., - Searching the Organization for the Cross-Cultural
Operators, international Management 41, nr.8 ( august
1986);
14. Hall T.E., - The Hidden Dimension, Garden City, Double Day,
New York, 1990;
15. Lechner U., Schmid, B.F., - Communities and media - towards a reconstruction of
communities on media, prezentata la cea de-a 33-a
Conferința Internațională din Hawaii asupra Științelor
Sistemice, 1999;
16. Popa I., Filip R., - Management internațional, Editura Economică, 1999;
17. Malița M., - Teoria și practica negocierilor, București, Editura
Politică, 1972;
18. McCaffrey J.A., - When Two Cultures Collide: Doing Business
Hafher C.R., Overseas, Training and Development Journal, 39, nr. 10
(octombrie 1985), pp. 27-29.
19. Niță M.A., - Comunicarea în afaceri-suport de curs - SNSPA,
facultatea de Relații Publice”David Ogilvy”;
20. Ricks D.A., - Big Business Blunders, Homewood, Dow Jones-Irwin,
Illinois, 1983, p. 66.
21. Schubert P., - Virtuelle Transaktionsgemeinschqften im Electronic
Commerce: Management, Marketing und Soziale
Umwelt. Lohmar - Koln: Eul, 1999;
22. Prutianu S., - Comuniacare și negociere în afaceri, Iași , Editura
Polirom, 1998;
23. Sebenius J.K., - The Hidden Challenge of Cross-Border Negotiations,
Harvard Business Review, March, 2002, Vol. 80, No. 3.
24. Shames G., - Training for the Multicultural Workplace, Cornell
Quarterly 26,nr.4, 1986;
42
25. Skapinker M., - Why Speaking English Is No Longer Enough,
International Management, 41, nr. 11 (noiembrie 1986),
p. 40;
26. Stallard J., Smith R.E., - Business Communication: A Strategic Approach,
Price S.F., Homewood, Illinois, pp. 47-60
27. Stanton N., - Comunicarea, Societatea Științâ & Tehnică SA,
București, 1995;
28. Van Cuijenburg J.J., - Știința comunicării, Editura Humanitas, București,
Scholten N., Noomen G.W., 1998.