INTRODUCERE 2 CAP.1 CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND COMUNICĂREA . . 4 1.1Conținutul și principiile comunicării .. 4 1.1.1 Tipologia comunicării .. ..9 1.1.2 Comunicarea în cadrul grupului .. 11 1.2 Comunicarea verbală ... .. ..13 1.2.1 Parametri limbajului verbal ... .. 15 1.3 Comunicarea non-verbală . .. .. ... 16 1.4 Comunicarea scrisă .. . .. . 19 CAP.2 TIPOLOGIA ȘI PARADIGMELE COMUNICĂRII ÎN MANAGEMENTUL EUROPEAN ..20 2.1 Strategia de comunicare decizională . .. 20 2.1.1 Modele de comunicare decizionale . . .. .21 2.1.2 Abordarea comparativă a strategiilor de comunicare .. . ...21 2.2 Metode si tehnici de perfecționare și dezvoltare a comunicării ... .24 2.2.1 Reguli de bază privind comunicarea eficientă .. ..25 2.2.2 Ascultarea activă ... ..26 2.2.3 Ședința .. ..27 2.3 Comunicarea externă . ... .. .. .. 31 2.3.1 Dimensiunile comunicării . ... . . .31 2.3.2 Calitățile generale și particulare ale stilului . ..33 2.3.3 Forme de comunicare externă . .. .34 2.3.4 Comunicarea și corespondența comercială între parteneri externi .. .. .34 2.3.5 Comunicarea interculturală .. .. ... ..36 CONCLUZII . . .. .39 BIBLIOGRAFIE . . . 41
INTRODUCERE Comunicarea a fost percepută ca element fundamental al existenței umane încă din antichitate. Epoca modernă a reprezentat explozia dezvoltării comunicării sub toate aspectele ei. Progresul tehnico-științific a favorizat apariția telefonului, a trenului, a automobilului, intensificând comunicarea nu atât între indivizi cât mai cu seamă între comunități; de asemenea, a determinat creerea de noi sisteme și modalități de comunicare. Comunicarea este o activitate complexă care implică stăpânirea „artei conversației”, capacitatea de a negocia și de a convinge, de a-i învăța pe alții. Pentru a obține rezultate bune în oricare din aceste activități, este esențial să înțelegi ce înseamnă comunicarea și să-ți dezvolți acele calități absolut necesare unei bune și eficiente comunicări. De multe ori se dovedește că este mai important modul cum comunici decât ce comunici, fie că îți exprimi dorința de a primi ceva, fie că îți manifești dezaprobarea față de ceva anume. Pentru a comunica eficient trebuie ca mesajul tău să fie interpretat corect de către persoana căreia îi este destinat. Comunicarea face lucrurile să meargă. Activitățile manageriale implică în mod obișnuit fie solicitarea sau furnizarea de informații, fie influențarea celor din jur pentru ca aceștia să înțeleagă ce se așteaptă de la ei. Oamenii comunică pentru că au nevoie unii de alții. Nu toți recunosc sau conștientizează că au această nevoie; unii chiar neagă existența ei și acest lucru duce la izolare, la retragerea în propria singurătate. Calea cea mai sigură însă spre o viață frumoasă, spre fericirea în plan personal sau profesional, rămâne comunicarea; ea te ajută să le spui celor de lângă tine ce simți, ce-ți dorești și ce nu-ți place, evitând acumularea frustrărilor prin comoditatea, frica sau incapacitatea de a exprima liber, dar cu bun simț și eleganță, ceea ce gândești. Oricare ar fi poziția de pe care comunici, esențial rămâne modul în care te faci înțeles: pe termen scurt, dintr-o poziție puternică, de șef, de coordonator, e ușor să-ți impui regulile. Acestea însă nu vor rezista decât atâta timp cât puterea este de partea ta. Pe termen lung, comunicarea presupune să-i asculți pe ceilalți, să înțelegi ce vor, ce-și doresc și cum pot să ajungă la rezultatul dorit; mesajul pe care-l transmiți trebuie să fie în conformitate cu așteptările acestora. E adevărat că nu-i poți mulțumi pe toți la un moment dat însă poți merge pe principiul „majoritatea este aceea care decide” și măcar știi că i-ai dezamăgit pe foarte puțini. Studiul comunicării ne poate ajuta să depășim barierele izolării și neimplicării prin cunoașterea unor teorii, concepte și tehnici ale persuasivității, manipulării, competențelor de comunicare, ameliorarea imaginii proprii, dezvoltarea abilităților de negociator, mediator, orator, agent comercial, de vânzări sau de relații publice, purtător de cuvânt, manager de marketing, coordonator, moderator, etc. Comunicarea umană se răsfrânge asupra tuturor activităților desfășurate în economie și societate, legitățile ei guvernând comportamentele în orice domeniu în care acționează oamenii. Această lucrare analizează natura și principalele particularități ale comunicării și încearcă să prezinte care sunt cele mai importante modalități de transmitere a mesajelor astfel încât cei care le recepționează să înțeleagă sensul exact al acestora. În primul capitol al lucrării sunt prezentate câteva noțiuni fundamentale ale comunicării și sunt evidențiate principalele canale de comunicare pe care trebuie să le avem în vedere în realizarea unui sistem de comunicare eficient. Al doilea capitol este dedicat strategiilor de comunicare. Se analizează distinct tipurile de strategii de comunicare: narativă, implicativă, decizională. Tot aici este prezentat rolul și dimensiunea comunicării externe în afaceri, precum și complexității problemei comunicării interculturale; surprinderii comportamentelor și obiceiurilor unor diferite culturi, relevante pentru comunicarea în afaceri. Baza documentară a lucrării este vastă, cuprinzând cărți de referință din literatura de specialitate română și străină. Bibliografia are rolul nu numai de a indica sursa folosită la redactarea lucrării ci și de a invita cititorul să contribuie la îmbunătățirea acestei lucrări. CAPITOLUL 1 CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND COMUNICAREA 1.1. Conținutul și principiile comunicării Comunicarea poate fi definită ca “procesul prin care o persoană (sau un grup) transmite un conținut conceptual (o atitudine, o stare emoțională, o dorință etc.) unei alte persoane sau unui alt grup”1. Paul Watzlawick considera comunicarea ca fiind “conditio sine qua non a vieții omenești și a ordinii sociale”2. De la autor la autor, părerile diferă, însă, așa încât unii văd în comunicare, ca act în sine, o premisă necesară pentru funcționarea oricărui sistem social. Aceștia arată că termenul de “comunicatio” nu se referă doar la comunicare ci și la comunitate, care la rândul ei înseamnă organizare, implicând obligatoriu comunicarea între indivizii care o alcătuiesc.3 Putem spune despre comunicare că reprezintă arta transmiterii informațiilor, ideilor și atitudinilor de la o persoană la alta, trecerea unei informații de la un emițător la un receptor, talentul de a face cunoscut, a da de știre, a informa, a înștiința, a spune. Ea reprezintă ansamblul proceselor fizice și psihologice prin care se efectuează o operație în relație cu una sau mai multe persoane în vederea obținerii unor anumite obiective. Procesul comunicării presupune: un transmițător (emițător, vorbitor), care trimite un mesaj unui destinatar (receptor, ascultător), mesajul raportându-se la un context. Mesajul e constituit din elementele unui cod care trebuie să fie comun celor doi parteneri aflați în contact. Trebuie să fim atenți la distincția dintre cod și mesaj, căci nu sunt același lucru - primul este abstract, are un număr redus de semne și poate fi verbal sau scris, în timp ce al doilea este concret, nuanțat și mai bogat. De asemenea, codul verbal dispune de vorbire, mimică, gestică, privire, iar cel scris numai de punctuație și de unele categorii gramaticale. Supremația mesajului în raport cu codul este evidentă, una dintre principalele tendințe ale comunicării fiind o cât mai bună adecvare a codului la mesaj. Comunicarea poate să apară sub mai multe forme, spre exemplu, ca mesaj scris (scrisoare, raport), mesaj oral (dialog) sau echipament de comunicație (mass-media). Trebuie să fim foarte atenți atunci când ne referim la comunicare, deoarece nu orice mesaj sau schimb de mesaje înseamnă a comunica. Este nevoie ca interlocutorii (emițător și receptor), indiferent de numărul lor, să asculte și să înțeleagă cât mai corect și mai exact mesajele transmise. Comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală a ființei umane și exprimă universalul, spre deosebire de comunicație, care se referă la instrumentele, la tehnicile și tehnologiile ce înlesnesc și amplifică procesul de comunicare între indivizi și între colectivități, conferindu-le, în anumite cazuri, un caracter de masă. Deși ne raportăm la comunicarea în planul domeniilor manageriale, de afaceri, tot de la valențele profund umane ale comunicării trebuie să pornim: ea aparține prin excelență oamenilor, ființelor inteligente, care-și pot învinge propriile inhibiții, carențele de exprimare, complexele acumulate, deficiențele native de interacțiune cu ceilalți. Pot face asta prin educație, toleranță cu ceilalți, capacitate de integrare, efort propriu de adaptare, limbaj, gesturi și mimică. Uneori e mai greu să te convingi pe tine decât pe ceilalți; dacă ai reușit asta poți spune că ai făcut deja primul pas spre comunicare.
1. Ardrey R., - The Territorial Imperative, Antheum, New York, 1966; 2. Baddeley A., - Memoria umană - Editura Teora, București, 1999 3. Becker G.S., - Comportamentul uman - o abordare economică, București, Editura All, 1998; 4. Bosche M., - Le Management interculturel, Nathan, Paris, 1997; 5. Cohen D., - Limbajul trupului în relațiile de cuplu, București, Editura Polimark, 1997; 6. Dawkins R., - The Selfish Gene, Oxford, Oxford University Press, 1989; 7. de Peretti A., Legrand J.A., - Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iași, 2001; Jean Boniface J., 8. Drăgan I., - Paradigme ale comunicării de masă, București, Casa de Editură și Presă „Șansa" S.R.L.,1996; 9. Enescu M., Enescu M., - Comunicare și negociere în afaceri, Ed. Universitaria, 2011 10. Freeman R. E., - Strategic management. A stakeholder approach, Boston, Harvard, 1984; 11. Gondrand F., - L'Information dans les entreprises et les organisations, Les editions d'organisation, Paris, 1981; 12. Gouran D., Wiethoff W.E., - Mastering Communication, 2"'1 Ed., Allyn and Bacon, Doegler J.A., Boston, 1994; 13. Guptara, P., - Searching the Organization for the Cross-Cultural Operators, international Management 41, nr.8 ( august 1986); 14. Hall T.E., - The Hidden Dimension, Garden City, Double Day, New York, 1990; 15. Lechner U., Schmid, B.F., - Communities and media - towards a reconstruction of communities on media, prezentata la cea de-a 33-a Conferința Internațională din Hawaii asupra Științelor Sistemice, 1999; 16. Popa I., Filip R., - Management internațional, Editura Economică, 1999; 17. Malița M., - Teoria și practica negocierilor, București, Editura Politică, 1972; 18. McCaffrey J.A., - When Two Cultures Collide: Doing Business Hafher C.R., Overseas, Training and Development Journal, 39, nr. 10 (octombrie 1985), pp. 27-29. 19. Niță M.A., - Comunicarea în afaceri-suport de curs - SNSPA, facultatea de Relații Publice”David Ogilvy”; 20. Ricks D.A., - Big Business Blunders, Homewood, Dow Jones-Irwin, Illinois, 1983, p. 66. 21. Schubert P., - Virtuelle Transaktionsgemeinschqften im Electronic Commerce: Management, Marketing und Soziale Umwelt. Lohmar - Koln: Eul, 1999; 22. Prutianu S., - Comuniacare și negociere în afaceri, Iași , Editura Polirom, 1998; 23. Sebenius J.K., - The Hidden Challenge of Cross-Border Negotiations, Harvard Business Review, March, 2002, Vol. 80, No. 3. 24. Shames G., - Training for the Multicultural Workplace, Cornell Quarterly 26,nr.4, 1986; 42 25. Skapinker M., - Why Speaking English Is No Longer Enough, International Management, 41, nr. 11 (noiembrie 1986), p. 40; 26. Stallard J., Smith R.E., - Business Communication: A Strategic Approach, Price S.F., Homewood, Illinois, pp. 47-60 27. Stanton N., - Comunicarea, Societatea Științâ & Tehnică SA, București, 1995; 28. Van Cuijenburg J.J., - Știința comunicării, Editura Humanitas, București, Scholten N., Noomen G.W., 1998.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
