Traficul de ființe umane

Capitolul 1

Noţiuni şi terminologii folosite pentru înţelegerea conceptului de trafic de persoane

1.1. Aspecte internaţionale pentru definire

Fenomen subteran cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de dramne omenesti, traficul de fiinte umane EXISTA. Prezent mai ales in zonele afectate de conflicte si in statele confruntate cu dificultati economice, traficul de fiinte umane a cuprins si Romania, ca tara de origine si tranzit pentru victime. Insa cauzele lui nu trebuie explicate doar din perspectiva lipsurilor de ordin material. Prin factorii care determina vulnerabilitatea unei persoane fata de trafic – nivelul de educatie sau istoria unor abuzuri in familie, de pilda – traficul este un fenomen Social. Fiintele umane sunt reduse la conditia de marfa, vandute si revandute din ce in ce mai scump ca simple obiecte si apoi exploatate de catre traficanti, care obtin profituri substantiale.

Cunoscut si ca SCLAVIE MODERNA, traficul reprezenta o amenintare pentru libertatea, integritatea fizică şi psihică si uneori chiar pentru viata celor care îi cad pradă.

Infracţiunea de trafic organizat nu are loc într-o izolare ermetic sigilată. Odată formate, reţelele de trafic se vor diversifica rapid şi vor crea afiliaţii cu beneficii reciproce cu organizaţiile de crimă organizată ce operează în alte sfere precum terorismul şi traficul cu droguri şi arme. Profitul financiar al prostituţiei organizate va duce repede la forme sofisticate de spălare de bani pe plan intern şi extern, care pot atrage destabilizarea economică.

Pe lângă studierea fenomenului şi a modului de operare folosit de reţelele de trafic, este importantă şi cunoaşterea unui element deosebit de important în lupta anti-trafic: definirea infracţiunii de trafic de persoane, aşa cum apare ea în diferitele acorduri internaţionale.

Dacă infracţiunea nu este clar definită, atât studiul problemei cât şi elaborarea unor soluţii devin aproape imposibile. De asemenea, soluţiile găsite vor varia în funcţie de modul în care este definită infracţiunea. Lipsa unei definiţii clare îngreunează şi cooperarea transfrontalieră. Atâta vreme cât guvernul, poliţia, instituţiile judiciare şi organizaţiile OIG-ONG nu se vor concentra pe acelaşi tip de infracţiune şi pe acelaşi tip de victime, strategiile şi soluţiile propuse vor rămâne necoordonate şi ineficiente.

Într-un număr considerabil de ţări, legea penală nu prevede traficul de persoane ca infracţiune distinctă. Traficul este pedepsit prin intermediul altor legi sau nu este pedepsit deloc. În astfel de cazuri, traficanţii femeilor în scopul prostituţiei sunt puşi sub acuzare pentru infracţiunea de contrabandă sau pentru infracţiuni legate de prostituţie, cum ar fi proxenetismul sau favorizarea prostituţiei. Prin caracterul restrâns al acestor legi şi pedepsele minore acordate, traficanţii scapă cu o pedeapsă destul de mică, poate chiar numai cu o amendă, pe care nu le este greu să o plătească. Această situaţie nu reflectă în nici un fel caracterul grav şi brutal al infracţiunilor de trafic de persoane şi duce la percepţia unor infracţiuni cu "profit înalt şi risc scăzut", percepţie care încurajează infractorii din "crima organizată" să se implice în acest tip de activităţi.

De mult prea multe ori, victimele sunt urmărite în instanţă pentru intrare ilegală în ţara respectivă sau pentru alte infracţiuni, din simplul motiv că legile sunt aplicate în mod mecanic, împotriva unor persoane care nu au fost încă identificate ca victime ale unor infracţiuni grave. În plus, eforturile de a combate traficul de persoane prin urmărirea în instanţă pentru delicte legate de prostituţie, implică faptul că guvernele consideră traficul de persoane ca fiind egal cu diferitele forme de muncă în industria sexului, indiferent dacă victimele au participat sub constrângere sau nu. Traficul de persoane cuprinde toate formele de muncă forţată, sclavie şi aservire în toate industriile, de exemplu în industria sexului, în producţie sau în agricultură. El nu ar trebui amestecat cu contrabanda (introducere ilegală de persoane) sau cu prostituţia, fiind vorba de o infracţiune distinctă, care implică grave încălcări ale drepturilor omului.

În alte state, chiar dacă traficul de persoane este prevăzut de lege ca infracţiune separată, se pedepseşte numai traficul pentru scopuri sexuale şi se omit celelalte forme de exploatare, în care victimele traficate sunt ţinute în condiţii de muncă forţată, sclavie sau aservire. Prin aceasta, legea nu protejează victimele traficate în scopul muncii forţate în gospodărie sau în fabrici sau în scopul serviciilor sexuale altele decât prostituţia, cum ar fi pornografia, strip-tease-ul ş.a. În toate aceste cazuri, traficanţii nu vor fi urmăriţi în justiţie şi nu vor fi pedepsiţi.

 Definiţia Naţiunilor Unite privind traficul de persoane

Până acum câtva timp, la nivel regional şi internaţional nu exista o definiţie universal valabilă şi obligatorie din punct de vedere legal. Lucrătorii din acest domeniu utilizau diferite definiţii, care deseori se suprapuneau sau se dublau. In noiembrie 2000 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia împotriva crimei organizate trans-naţionale. Adiţional la această Convenţie, Naţiunile Unite au adoptat un Protocol pentru prevenirea, combaterea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii. Această convenţie, cunoscută mai mult sub numele ei scurt de "Protocolul de la Palermo", a stabilit un standard referitor la infracţiunile de trafic. În multe state, legislaţia specifică luptei anti-trafic a fost elaborată sau se află în curs de elaborare, bazându-se în întregime pe prevederile acestui Protocol.

Articolul cel mai important al întregului document este Articolul Trei, care defineşte infracţiunea de trafic de persoane după cum urmează:

(a) Prin “trafic de persoane” se înţelege recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Exploatarea include, minimum, exploatarea prostituţiei altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire sau prelevarea de organe."

(b)” Consimţământul persoanei, victimă a traficului, la exploatarea descrisă în alineatul (a) din prezentul articol va fi irelevant, dacă s-a folosit vreunul din mijloacele menţionate în alineatul (a)".

(c)” Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unui copil, în scopul exploatării, vor fi considerate "trafic de persoane", chiar dacă nu s-a folosit nici unul din mijloacele menţionate în alineatul (a) din prezentul articol."

(d) "Prin "copil" se înţelege orice persoană cu vârsta sub 18 ani.