CUPRINS 1 Capitolul 1 3 Noţiuni şi terminologii folosite pentru înţelegerea conceptului de trafic de persoane 3 1.1. Aspecte internaţionale pentru definire 3 1.2. Diferenţele dintre victimele traficate sau infractori 9 1.2.1. Principiile recomandate de ICNUDO 9 1.2.2. Reguli de conduită recomandate de ICNUDO 9 1.3. Diferenţa dintre introducerea ilegală a migranţilor şi traficul de persoane 10 1.4. Crima organizată transnaţională – concept 12 Capitolul 2 14 Riscurile traficului de persoane 14 2.1. Factorii determinanţi 14 2.2. Riscurile umane şi strategice ale traficului de persoane 16 Capitolul 3 19 Algoritmul procesului de trafic 19 3.1. Recrutarea 19 3.2. Tranzitul – transportul şi trecerea frontierei 22 3.3. Vânzarea persoanelor 26 3.4. Exploatarea victimelor 26 Capitolul 4. 30 Analiza fenomenului de trafic de persoane 30 4.1. Traficanţii 30 4.2. Victimele 31 Capitolul 5 33 LEGEA 678/2001-Cadrul legal privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane în România 33 A.Infracţiuni privind traficul de persoane 34 1. Infracţiunea de traficul de persoane 34 1.1. Forma simplă a infracţiunii 34 1.2.Formele agravate ale infracţiunii 39 2.Infracţiunea de trafic de minori 40 2.1.Forma simplă 41 2.2.Formele agravate 42 3. Infracţiunea calificată de trafic de persoane 44 4. Infracţiunea de ”organizare de trafic de persoane” şi ”organizare de trafic de minori” 45 B.Infracţiuni în legătură cu traficul de persoane 46 1. Infracţiunea de favorizare a traficului de persoane 46 2. Infracţiunea de pornografie infantilă 48 C. Urmărirea penală a infracţiunilor din Legea 678/2001 50 D. Asemănări şi deosebiri între infracţiunile de „trafic de persoane” şi „proxenetism” 51 Capitolul 6. 61 Documentarea şi combatere infracţiunilor la regimul traficului de persoane 61 6.1. Activitatea poliţienească în contextul democraţiei 61 6.2. Asistenţa acordată victimelor de sectorul OIG-ONG 63 6.3.Cooperarea dintre poliţie şi sectorul OIG-ONG 63 6.4.Reintegrarea victimelor traficului de persoane 64 6.5. Ancheta “fulger” 66 6.6.Contactul dintre poliţie şi victimele traficate 67 6.7. Contactul cu victimele şi transformarea lor în martori 70 6.7.1. Obţinerea declaraţiei de martor a victimei. 74 6.7.2. Condiţiile de ascultare şi persoana care conduce ascultarea victimei 76 6.7.3. Metodologia ascultării martorului 77 6.7.4. Moduri de consemnare şi înregistrare a declaraţiei de martor 78 6.7.5. Statutul actual şi viitor al victimei 81 6.8.Arestarea imediată, protejarea locului săvârşirii faptei, strângerea probelor materiale 83 6.9.Informaţii necesare în lupta antitrafic 88 BIBLIOGRAFIE 92
Capitolul 1 Noţiuni şi terminologii folosite pentru înţelegerea conceptului de trafic de persoane 1.1. Aspecte internaţionale pentru definire Fenomen subteran cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de dramne omenesti, traficul de fiinte umane EXISTA. Prezent mai ales in zonele afectate de conflicte si in statele confruntate cu dificultati economice, traficul de fiinte umane a cuprins si Romania, ca tara de origine si tranzit pentru victime. Insa cauzele lui nu trebuie explicate doar din perspectiva lipsurilor de ordin material. Prin factorii care determina vulnerabilitatea unei persoane fata de trafic – nivelul de educatie sau istoria unor abuzuri in familie, de pilda – traficul este un fenomen Social. Fiintele umane sunt reduse la conditia de marfa, vandute si revandute din ce in ce mai scump ca simple obiecte si apoi exploatate de catre traficanti, care obtin profituri substantiale. Cunoscut si ca SCLAVIE MODERNA, traficul reprezenta o amenintare pentru libertatea, integritatea fizică şi psihică si uneori chiar pentru viata celor care îi cad pradă. Infracţiunea de trafic organizat nu are loc într-o izolare ermetic sigilată. Odată formate, reţelele de trafic se vor diversifica rapid şi vor crea afiliaţii cu beneficii reciproce cu organizaţiile de crimă organizată ce operează în alte sfere precum terorismul şi traficul cu droguri şi arme. Profitul financiar al prostituţiei organizate va duce repede la forme sofisticate de spălare de bani pe plan intern şi extern, care pot atrage destabilizarea economică. Pe lângă studierea fenomenului şi a modului de operare folosit de reţelele de trafic, este importantă şi cunoaşterea unui element deosebit de important în lupta anti-trafic: definirea infracţiunii de trafic de persoane, aşa cum apare ea în diferitele acorduri internaţionale. Dacă infracţiunea nu este clar definită, atât studiul problemei cât şi elaborarea unor soluţii devin aproape imposibile. De asemenea, soluţiile găsite vor varia în funcţie de modul în care este definită infracţiunea. Lipsa unei definiţii clare îngreunează şi cooperarea transfrontalieră. Atâta vreme cât guvernul, poliţia, instituţiile judiciare şi organizaţiile OIG-ONG nu se vor concentra pe acelaşi tip de infracţiune şi pe acelaşi tip de victime, strategiile şi soluţiile propuse vor rămâne necoordonate şi ineficiente. Într-un număr considerabil de ţări, legea penală nu prevede traficul de persoane ca infracţiune distinctă. Traficul este pedepsit prin intermediul altor legi sau nu este pedepsit deloc. În astfel de cazuri, traficanţii femeilor în scopul prostituţiei sunt puşi sub acuzare pentru infracţiunea de contrabandă sau pentru infracţiuni legate de prostituţie, cum ar fi proxenetismul sau favorizarea prostituţiei. Prin caracterul restrâns al acestor legi şi pedepsele minore acordate, traficanţii scapă cu o pedeapsă destul de mică, poate chiar numai cu o amendă, pe care nu le este greu să o plătească. Această situaţie nu reflectă în nici un fel caracterul grav şi brutal al infracţiunilor de trafic de persoane şi duce la percepţia unor infracţiuni cu "profit înalt şi risc scăzut", percepţie care încurajează infractorii din "crima organizată" să se implice în acest tip de activităţi. De mult prea multe ori, victimele sunt urmărite în instanţă pentru intrare ilegală în ţara respectivă sau pentru alte infracţiuni, din simplul motiv că legile sunt aplicate în mod mecanic, împotriva unor persoane care nu au fost încă identificate ca victime ale unor infracţiuni grave. În plus, eforturile de a combate traficul de persoane prin urmărirea în instanţă pentru delicte legate de prostituţie, implică faptul că guvernele consideră traficul de persoane ca fiind egal cu diferitele forme de muncă în industria sexului, indiferent dacă victimele au participat sub constrângere sau nu. Traficul de persoane cuprinde toate formele de muncă forţată, sclavie şi aservire în toate industriile, de exemplu în industria sexului, în producţie sau în agricultură. El nu ar trebui amestecat cu contrabanda (introducere ilegală de persoane) sau cu prostituţia, fiind vorba de o infracţiune distinctă, care implică grave încălcări ale drepturilor omului. În alte state, chiar dacă traficul de persoane este prevăzut de lege ca infracţiune separată, se pedepseşte numai traficul pentru scopuri sexuale şi se omit celelalte forme de exploatare, în care victimele traficate sunt ţinute în condiţii de muncă forţată, sclavie sau aservire. Prin aceasta, legea nu protejează victimele traficate în scopul muncii forţate în gospodărie sau în fabrici sau în scopul serviciilor sexuale altele decât prostituţia, cum ar fi pornografia, strip-tease-ul ş.a. În toate aceste cazuri, traficanţii nu vor fi urmăriţi în justiţie şi nu vor fi pedepsiţi. Definiţia Naţiunilor Unite privind traficul de persoane Până acum câtva timp, la nivel regional şi internaţional nu exista o definiţie universal valabilă şi obligatorie din punct de vedere legal. Lucrătorii din acest domeniu utilizau diferite definiţii, care deseori se suprapuneau sau se dublau. In noiembrie 2000 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia împotriva crimei organizate trans-naţionale. Adiţional la această Convenţie, Naţiunile Unite au adoptat un Protocol pentru prevenirea, combaterea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii. Această convenţie, cunoscută mai mult sub numele ei scurt de "Protocolul de la Palermo", a stabilit un standard referitor la infracţiunile de trafic. În multe state, legislaţia specifică luptei anti-trafic a fost elaborată sau se află în curs de elaborare, bazându-se în întregime pe prevederile acestui Protocol. Articolul cel mai important al întregului document este Articolul Trei, care defineşte infracţiunea de trafic de persoane după cum urmează: (a) Prin “trafic de persoane” se înţelege recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Exploatarea include, minimum, exploatarea prostituţiei altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire sau prelevarea de organe." (b)” Consimţământul persoanei, victimă a traficului, la exploatarea descrisă în alineatul (a) din prezentul articol va fi irelevant, dacă s-a folosit vreunul din mijloacele menţionate în alineatul (a)". (c)” Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unui copil, în scopul exploatării, vor fi considerate "trafic de persoane", chiar dacă nu s-a folosit nici unul din mijloacele menţionate în alineatul (a) din prezentul articol." (d) "Prin "copil" se înţelege orice persoană cu vârsta sub 18 ani.
Legislaţie şi documente juridice internaţionale Acordul internaţional de la Paris cu privire la reprimarea traficului cu femei (18 mai 1904). Convenţia internaţională de la Geneva cu privire la reprimarea traficului cu femei şi copii (30 sept. 1921). Convenţia internaţională cu privire la traficul cu femei majore (11 octombrie 1933). Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării prostituirii semenilor (2 dec. 1949) Convenţia privind sclavia din 25 septembrie 1926 Convenţia adiţională privind abolirea sclaviei, a comerţului cu sclavi şi ainstituţiilor şi practicilor similare sclaviei din 7 sptembrie 1956 Legislaţie română Codul de procedură penală al României. Codul penal al României. Regulamentul de aplicare a Legii nr.678/2001 aprobat prin H.G.299/2003, publicată în M.Of. nr.206/31.03.2003. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane publicată în M.Of. nr.783 din 11 dec.2001. Planul naţional de acţiune al Guvernului României pentru combaterea traficului de fiinţe umane aprobat prin H.G.nr.1216/2001, publicată în M.Of.nr.806/17.12.2001. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterii criminalitaţii organizate. H.G. nr.2209/2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de combatere a criminalităţii organizate. Constituţia Uniunii Europene – proiect - Editura Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2005, coordonator Victor Aelenei. H.G. nr.1584/2005 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului Lucrări elaborate de autori străini Melisa Farley, H.Barkan, Prostitution, Violence Against Women and Posttraumatic Stress Disorder, San Francisco Journal, 1998. J.Ryan, Legalized Prostitution:For Whose Benefit, July Sojourner: Women′s Forum, 1989. Susan Key Hunter, Prostitution is Cruelty and Abuse to Women and Children, Michigan Journal of Gender and Law, 1993.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
