1.1. Aspecte generale privind transporturile Aparitia si dezvoltarea societatii omenesti a impus, fara indoiala, si nevoia de transport. Omul primitiv trebuia sa se deplaseze in cautarea hranei, mergand pe jos pentru inceput, iar mai tarziu folosindu-se de animale de povara (primele mijloace de transport), sporind apoi gradual complexitatea activitatii. In Antichitate, transporturile au jucat un rol determinant in dezvoltarea societatii si formarea statelor. Primele orase luau nastere la intretaierea cailor de comunicatie naturale (confluente ale raurilor, porturilor, intersectii de drumuri comerciale etc.). In aceasta perioada si in Evul Mediu, transporturile au cunoscut o sensibila dezvoltare. Transporturile se rezumau in principal la cele bazate pe tractiunea animala, pentru zona continentala, si la mici ambarcatiuni ce traversau marile, fluviile si raurile navigabile. In contextul formarii societatii industrializate, rolul atribuit procesului de transport s-a adancit, ajungand sa exercite o influenta asupra intregului sistem productiv. Astfel, transporturile structureaza spatiul marilor orase moderne, influentand implantarea intreprinderilor si stimuland dezvoltarea schimburilor internationale. Epoca moderna, caracterizata prin dezvoltarea fortelor de productie si adancirea diviziunii sociale a muncii, dezvoltarea productiei si a circulatiei marfurilor, a determinat si perfectionarea mijloacelor si cailor de transport, in aceste conditii transporturile ajungand sa se delimiteze ca ramura economica de sine statatoare. A devenit astfel evident ca transporturile reprezinta un adevarat sistem circulator al economiei nationale, cu o importanta vitala in buna desfasurare a activitatii economice, orice dereglare sau defectiune a acestui proces specific producand perturbatii in diferitele compartimente ale productiei si consumului. Un transport eficient reprezinta, in mod cert, un aspect al calitatii vietii, maximizarea rezultatelor activitatii conducand la numeroase si permanente tendinte si evolutii. Transportul nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri practice. Se poate afirma ca transportul influenteaza toate laturile vietii economico-sociale, iar dezvoltarea echilibrata, armonioasa a acestora constituie un obiectiv important al politicii economice a oricarui stat. Transporturile, in evolutia lor, au devenit plurimodale, internationale, mondiale. Dupa productia agricola, in stadiul atins de dezvoltarea sociala, ele constituie o necesitate. Acest sector economic reprezinta un mediu in permanenta evolutie, in care se confrunta, uneori prea acentuat interese opuse. In cadrul dezvoltarii relatiilor economice internationale, a largirii si diversificarii schimburilor comerciale intre state, un rol de seama revine transporturilor si expeditiilor internationale de marfuri fie pe cale rutiera, feroviara, navala sau aeriana. Transporturile reprezinta o latura importanta a productiei materiale care prin rolul lor de deplasare a marfurilor influenteaza puternic si celelalte ramuri ale economiei mondiale, inclusiv comertul international este asigurat prin acest intermediar de nelipsit : transporturile. Constituind mijlocul material efectiv pentru concretizarea relatiilor economice interstatale, transporturile intrenationale pot fi considerate pe drept cuvant aparatul circulator al intregii economii mondiale. Transporturile internationale de marfuri au devenit in zilele noastre o componenta majora importanta pentru fiecare tara in realizarea schimburilor economice internationale. Ele contribuie direct prin rolul important pe care il au la: - realizarea acordurilor interstatale de cooperare economica; - realizarea unui sistem de distributie cat mai apropiat de necesitatile beneficiarilor de import; - introducerea in circuitul mondial a tuturor zonelor de pe glob prin crearea posibilitatilor de realizare a datoriei statelor de participare la diviziunea internationala a muncii; - pastrarea si conservarea proprietatilor fizice, chimice, mecanice si organoleptice ale marfurilor pe durata deplasarii lor de la furnizorii producatori pana la beneficiarii finali. Cu toate acestea, pe plan mondial exista o preocupare permanenta si crescanda de a se da cat mai repede in consum marfurile ce provin din procesul productiv. In aceasta privinta transporturile internationale au un rol din ce in ce mai important, durata transportului fiind un factor preponderent, chiar in conditiile unor costuri de transport mai ridicate. Se poate astfel afirma ca transporturile internationale contribuie la aprovizionarea ritmica a diferitelor tari cu materii prime si materiale din import, cu utilaje necesare industriei si bunurilor de larg consum destinate populatiei precum si la desfacerea ritmica a produselor destinate exportului si necesare realizarii fondului valutar. In concluzie, se poate afirma ca transportul reprezinta o activitate din sfera serviciilor de tip special. El apare ca o continuitate a procesului de productie inceput in celelalte ramuri. Importanta activitatii apare cu pregnanta in sfera circulatiei marfurilor, deoarece face posibila efectuarea schimburilor economice prin legatura pe care o realizeaza intre producatori si consumatori. Rezulta ca activitatea de transport are trasaturi comune cu toate celelalte activitati economice, dar in acelasi timp, prin natura si specificul sau, se deosebeste de toate. Astfel, rezultatele activitatii nu pot fi nici stocate, nici conservate, transportul reprezentand un bun intermediar. Totodata, cererea de transport nu este sensibila numai fata de pretul transportului, ci si de calitatea serviciului (durata transportului, confort, siguranta). La randul ei, calitatea nu depinde numai de oferta, ci variaza si in functie de nivelul traficului. 1.2. Evolutia transportului aerian Atractia zborului a preocupat multi oameni de-a lungul veacurilor. Legenda lui Dedal si Icar, ca si alte legende ale popoarelor, dovedesc aceasta preocupare. Primele proiecte de aparate de zbor, cu calcule si desene au fost executate de Leonardo da Vinci, in a doua jumatate a secolului XV. Incercari de zbor cu mijloace rudimentare au fost facute in secolele urmatoare, dar nu au dat rezultate satisfacatoare, ramanand numai in legenda si in istoria precursorilor aviatiei. Primii oameni care s-au ridicat in aer cu un balon umplut cu aer cald, in anul 1783 au fost fratii Montgolfier. Reusita lor a stimulat cercetarile si experientele, balonul capatand increderea oamenilor. Prin imbunatatirea formei si a sistemelor de propulsie ale balonului a fost creat dirijabilul, folosit ulterior pentru transportul marfurilor si calatorilor. Catre sfarsitul secolului XIX tehnicienii si oamenii de stiinta au facut studii si experimentari, cu ajutorul carora au contribuit la intelegerea si stapanirea problemei zborului. Dupa cateva incercari cu aparate catapultate de la sol, meritul construirii primului aparat de zbor care s-a desprins de la pamant cu mijloace proprii ale avionului revine unui roman, inginerul Traian Vuia. Vuia a construit singur un avion monoplan, dotat cu un mic motor, cu care a experimentat conceptia privind decolarea, inaltarea in aer, plutirea si aterizarea cu ajutorul propriilor mijloace de bord. La 18 martie 1906, Traian Vuia a realizat pentru prima data in lume zborul mecanic, la Montesson, langa Paris. Primii ani ai secolului XX au marcat introducerea aeronauticii pe plan mondial; zborul a devenit o realitate, iar omul a inceput sa cucereasca spatiile aeriene. Aviatia a devenit in scurt timp cel mai rapid si mai modern mijloc de transport. Din anul 1910 pana la primul razboi mondial aviatia a obtinut performante care au consacrat-o ca mijloc de transport. Aurel Vlaicu a fost al doilea inginer roman care a proiectat si construit un aparat de zbor de conceptie proprie. La timpul respectiv era cel mai usor si rapid avion din lume. In 1911, Vlaicu a construit un alt aparat, mai perfectionat, cu care a executat zboruri pentru propaganda aviatiei in mai multe localitati din tara. Un alt roman celebru, inginerul Henry Coanda, a avut o inventie epocala, avionul, care l-a consacrat ca "parintele aviatiei cu reactie". Punandu-se in practica descoperirile lui Coanda, au aparut aparatele de zbor cu decolare si aterizare pe verticala. Aviatia a fost introdusa in dotarea fortelor combatante din primul razboi mondial. Dupa razboi, aviatia a fost folosita pentru transporturi comerciale. In Romania, s-a constituit in 1920 Compania Franco-Romana de navigatie aeriana. Prima linie de transport aerian a fost inaugurata in1926, intre Bucuresti si Galati. Cu doi ani mai tarziu s-au deschis liniile Bucuresti - Iasi si Bucuresti - Cluj, iar in 1928 s-a efectuat primul zbor romanesc peste hotare, la Atena. In 1933 a fost infiintata societatea Liniile Aeriene Romane Exploatate de Stat (LARES), iar in 1935 Societatea Anonima Romana de Transporturi Aeriene (SARTA). In cel de-al doilea razboi mondial aviatia a fost folosita de toate statele beligerante, iar avioanele au fost perfectionate continuu. S-au construit adevarati giganti aerieni. Autonomia de zbor a crescut continuu, indeosebi prin punerea la punct a modalitatii de alimentare in timpul zborului de catre alte avioane. In tara noastra, la terminarea celui de-al doilea razboi mondial parcul de avioane ramasese atat de redus si uzat incat liniile aeriene au fost practic desfiintate. In Romania transporturile aeriene regulate au inceput in anul 1945, dupa constituirea societatii romano-sovietice TARS. Conducerea intregii activitati de transport a fost preluata de compania romana de transporturi aeriene, TAROM, in anul 1954. Ulterior a fost creata si compania Liniilor Aeriene Romane (LAR).
1. Gh. Filip, C. Roditis, L. Filip - Dreptul transporturilor, Casa de Editura si Presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1998 2. D. Fistung - Transporturi. Teorie economica, ecologie, legislatie, Editura All Beck, Bucuresti, 1999 3. D. Ignat - Transporturile ieri si azi, Editura Tehnica, Bucuresti, 1989 4. E. Putz, F. Pirjol - Economia turismului, Editura Mirton, Timisoara, 1996 5. V. Stanciu, Gh. Caraiani - Transporturile si expeditiile aeriene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997 6. Gh. Turbut - Sisteme de transport, Editura Tehnica, Bucuresti, 1978 7. Gh. Turbut si colaboratorii - Ingineria de sistem, automatizari si informatica in transporturi, Editura Tehnica, Bucuresti, 1988 8. xxx - Anuarul statistic al Romaniei, 2001 9. xxx - Capital, colectia 2000-2003 10. xxx - Adevarul Economic, colectia 2002-2003
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
