Trăsăturile clasei de elevi ca grup social - Sintalitatea

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE. 3
CAPITOLUL I CLASA DE ELEVI PREZENTATĂ CA UN COLECTIV. 4
1.1 Definirea colectivului de elevi. 4
1.2. Caracteristicile grupului de elevi. 5
1.3. Etapele devenirii colectivului de elevi. 7
1.4. Sintalitatea colectivului şi personalitatea elevilor. 8
CAPITOLUL II METODE DE CUNOAŞTERE A ELEVULUI ŞI A COLECTIVULUI DE ELEVI. 12
2.1. Principalele metode de cunoaștere. 12
2.2. Metode de învățământ. 17
2.3. Efectul educatorului. 18
2.4. Construcţia identităţii sociale şi individuale a elevului. 20
CAPITOLUL III SINTALITATEA CLASEI DE ELEVI ÎN ȘCOALA GIMNAZIALĂ I-VIII CORNUȚEL CARAȘ SEVERIN. 22
3.1. Prezentarea generală a cercetării. 22
3.2. Cercetarea calitativ. 23
3.2.1. Prezentarea generală a structurii cercetării calitative . 23
3.2.2. Realizarea cercetării calitative. 24
3.2.3. Interpretarea rezultatelor cercetării. 28
3.2.4. Concluziile cercetării . 36
3.2.5.Aplicabilitatea concluziilor . 36
Concluzii. 50
Bibliografie . 51
Anexe. 53

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Învăţarea eficientă are următoarele caracteristici: este întotdeauna secvenţială şi contextualizată, este un proces individual chiar şi atunci când se realizează prin cooperare şi colaborare în cadrul grupului, presupune anumite dificultăţi, dar a căror depăşire ameliorează învăţarea din etapele ulterioare, produce satisfacţii şi conduce la autorealizare (împlinirea individului).
Activitatea unui profesor stă sub semnul obţinerii eficienţei în activitatea sa de formare şi de informare a elevilor (obiectivul pe termen scurt al activităţii profesorului). Eficienţa este raportul între performanţele obţinute în soluţionarea unei probleme şi efortul depus pentru obţinerea lor. 
Eficienţa învăţării este observată în capacitatea elevului de a rezolva relativ uşor, cu promtitudine şi rapiditate situaţii problemă diverse, cu un grad sporit de dificultate, de a face faţă cu succes oricăror solicitări, provocări.
Lucrarea TRĂSĂTURILE CLASEI DE ELEVI CA GRUP SOCIAL. SINTALITATEA este împărţită în trei capitole. 
Primul capitol se numeşte Clasa de elevi prezentată ca un colectiv şi prezintă aspecte ale elevului şi grupurilor de elevi, şi etapele formării colectivelor de elevi. În finalul capitolului se prezintă anumite caracteristici ale sintalităţii colectivului de elevi.
Capitolul secund numit, Metode de cunoaștere a elevului și a colectivului de elevi începe cu puţine noţiuni introductive şi principalele metode de cunoaştere a elevului şi colectivului. Pe parcursul capitolului se oferă detalii ale metodelor de învăţământ şi efecte educatorului asupra elevului. Capitolul se încheie cu construcţia identităţii sociale şi individuale ale elevului.
Ultimul capitol Cercetare directă cu privire la sintalitatea în ciclul primar oferă câteva detalii concrete printr-un exemplu pus în aplicare. Pe parcursul capitolului se pune accent pe cercetarea în sine.
CAPITOLUL I
CLASA DE ELEVI PREZENTATĂ CA UN COLECTIV
1.1 Definirea colectivului de elevi
A cunoaşte elevul înseamnă a-ţi da seama de interesele, înclinaţiile şi aptitudinile sale, de bagajul cunoştinţelor, de nivelul proceselor intelectuale, afective şi voliţionale, al motivaţiilor şi aspiraţiilor sale, precum şi de valoarea sa caracterial-temperamentală; deci, înseamnă a defini personalitatea elevului prin intermediul elementelor ei caracteristice. A cunoaşte mai înseamnă a surprinde nivelul dezvoltării fizice în conformitate cu cerinţele vârstei, care poate influenţa favorabil sau nefavorabil formarea personalităţii.
Structura colectivului de elevi este generată de interrelaţiile ce se stabilesc între membrii săi. Ţinând seama de conţinutul şi modul de funcţionare a acestor relaţii, putem delimita doua structuri fundamentale: o structură formală şi una informală. 
Prima, structură, formală, apare ca urmare a investirii lor oficiale cu roluri. Investirea se poate face, fie de către colectiv, în totalitatea sa, fie de către învăţător sau profesor. În urma investirii, cu asemenea roluri, vor apărea în mod firesc liderii oficiali.
Cea de a doua structură a colectivului, informală, nu este impusă şi reglementată de către cei care deţin anumite funcţii, ea este un rezultat spontan al relaţiilor intersubiective ce se stabilesc între membrii colectivului. Ea are un caracter predominant afectiv, bazat pe legături de: simpatie, antipatie şi indiferență .
Relaţiile interpersonale din interiorul colectivului de elevi pot fi analizate şi interpretate din două unghiuri de vedere, unul referindu-se la atitudinea elevului faţă de ceilalţi colegi, la sentimentele de simpatie, antipatie şi indiferenţa pe care le nutreşte faţă de aceştia, iar altul la modul în care colegii săi, ori colectivul, în ansamblu, răspund prin aceleaşi sentimente adresate fiecărui elev. În primul caz avem de a face cu ceea ce se înţelege prin expansiunea socială, iar în cel de-al doilea caz cu incluziunea socială. Structura informală rezultă din corelarea celor două tendinţe specifice relaţiilor interpersonale .

Fisiere în arhivă (1):

 Trasaturile clasei de elevi ca grup social - Sintalitatea.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Antonesei, Liviu (coord.), Ghid pentru cercetarea educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
2. Bârsănescu, Ştefan, Pedagogia practică, vol. I, Ştiinţa artei didactice (cu planuri de lecţii), Editura Şcrisul Românesc, Craiova, 2010.
3. Bernat, Simona Elena, Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003.
4. Bodiştean, Florica, Literatura pentru copii şi tineret dincolo de story, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007.
5. Burlea, Georgeta, Tulburările limbajului scris-citit, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
6. Cerghit, I. Metode de învăţământ. Ediţia a IV-A, revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, Iaşi 2006.
7. Cerghit, I., Neacşu, I, Negreţ, I.D., Pânişoară, I.O., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
8. Comănescu, Ioan, Prelegeri de didactică şcolară, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003.
9. Constantin Cucoş, „Pedagogie” (ediţia a II-a revizuită şi îmbunătăţită), Editura Polirom, Iaşi, 2002.
10. Cristea, Sorin (coord.) Curriculum pedagogic. Vol. I şi II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2006.
11. Cristea, Sorin. Fundamentele pedagogiei, Ed. Polirom, Iaşi 2010. 
12. Cristea, Sorin, Teorii ale învăţării. Modele de instruire. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2005.
13. Cucoş, Constantin. Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi 2008.
14. Duţă, Nicoleta. Empatia în şcoală, Cunoaştere, comunicare, competenţă, Editura Universitară, Bucureşti 2010. 
15. Elena, Joiţa (coordonator), ”Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară”, Ed. Arves, Bucureşti, 2003.
16. Ilica, Anton, Pedagogia modernă, Editura Universităţii Aurel Vlaicu Arad, 2006.
17. Ilica, Anton; Herlo, Dorin, Aspecte metodologice privind cercetarea pedagogică, Editura Universităţii Aurel Vlaicu Arad, 2007.
18. Ioan, Cerghit, ”Metode de invatamant”, Editura Polirom București. 2006.
19. Iucu, Romiţă, Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2007.
20. Jinga, I., Istrate, E. Manual de pedagogie, Ed. All, Bucureşti 2006. 
21. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie şcolară. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.
22. Oprea Olga, „Tehnologia instruirii", Editura Didactică și Pedagocică Bucureşti, 2000.
23. Pânişoară, I.O., Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune educaţională, Ed. Polirom, Iaşi 2009.
24. Pânişoară, I, O., Profesorul de success. 59 de principii de pedagogie practică, Ed. Polirom, Iaşi 2009.
25. Platon Ana, Păduraru Veronica, „Matematica pentru perfecţionarea învăţătorilor", Ed. Spiru Hret, Iaşi, 2000.
26. Potolea, D., Manolescu, M., Teoria şi practica evaluării educaţionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti 2005. 
27. Potolea, D., Neacşu, I., Iucu, R., Pânişoară, I.O., (coord.). Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat şi grad didactic II. Ed. Polirom, Iaşi 2008. 
28. Sălăvăstru, D., Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
29. Scârneci, Florentina, Îndrumar de cercetare calitativă în ştiinţele socio-umane, Editura Universităţii „Transilvania” Braşov, 2006.
30. Stănciulescu, Elisabeta, 1996, Teorii sociologice ale educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi.
31. Tomşa, Gheorghe, Psihologia şcolară şi preşcolară, Ed. Coresi, Bucureşti, 2005.
32. Venera, Mihaela, Cojocaru, ”Teoria si metodologia instruirii”, Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti, 2008.
33. *** O.M. 5242/02.10.2006 privind Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, pentru grădiniţele cu predare în limba maghiară, Limba Română v. anexa, www.edu.ro/index.php/legaldocs/6729. 
34. *** Caietul profesional al educatoarei, Editura Omfal Esenţial, Bucureşti, 2006.
35. *** Didactica. Revistă de specialitate pentru cadrele didactice, Rovimed Publishers, Bacău, nr. 1/aprilie 2008.