Tratamentul de recuperare a protezei de șold

CAPITOLUL I ARTROPLASTIA ȘOLDULUI

1.1. Cauzele degenerării articulaiei șoldului

Există cinci mari cauze ale degenerării articulației șoldului pentru care este necesară artroplastia șoldului:

Artroză este o boală degenerativă a șoldului care rezultă din uzarea cartilajului suprafeței articulare. De-a lungul timpului, suprafețele articulare se erodează încet și rezultă o articulație dureroasă în momentul în care pacientul se deplasează cu sprijin pe șoldul artrozic. Această uzare poate produce fixarea, blocarea șoldului în flexie. Durerea este localizată la nivelul șoldului, dar poate cobora până la nivelul genunchiului sau poate iradia până la nivelul coloanei lombare cu dureri de tip lombalgic. Durerea este progresivă în durata și intensitate în timp și în final devine permanentă. Mobilitatea șoldului este limitată progresiv iar pacientul devine destul de jenat atunci când nu se mai poate încălța sau nu mai poate scoate ciorapii din picior.

Artrită reumatoidă este o boală imunitară sistemică în care articulația devine inflamată și după un anumit timp devine deformată și mobilitatea este limitată.

Necroză avasculara de cap femural reprezintă o boală în care vascularizatia capului femural este deficitară ceea ce duce la moartea unor celule situate sub suprafață cartilaginoasă cu deformarea capului femural și artroză. Cauzele frecvente ale necrozei de cap femural sunt tratamentul cu corticosteroizi, consumul excesiv de alcool, tulburările de metabolism ale lipidelor, etc.

Cauze traumatice (fracturi) - Traumatismele care produc luxația șoldului sau fracturi articulare pot determina apariția secundară rapidă a uzării articulației genunchiului. La pacienții tineri fracturile de preferință sunt tratate prin osteosinteză, încercând să se păstreze capul femural, pe când la pacienții vârstnici tratamentul de elecție (de prima intenție, cel mai bun) este proteză de șold (artroplastie șoldului).

Displazia de șold reprezintă o anomalie anatomică congenitală care se manifestă la vârstă adultă prin apariția artrozei de șold. Există o mare varietate a displaziei de șold, de la forme ușoare până la forme grave, cu luxația șoldului și scurtarea membrului inferior.

1.2. Artroplastia șoldului

Intervenția chirurgicală în urmă căreia se înlocuiește o porțiune din articulația șoldului, se numește artroplastie de șold. Ea poate fi totală sau parțială, cimentată sau necimentată. Afectarea articulației șoldului rezultă în urmă unor boli cronice, congenitale sau acute, dureroase care au determinat în timp afectarea articulației coxo-femurale cu alterarea mobilității membrului inferior sau chiar imposibilitatea mersului.

Afecțiuni în care este indicată intervenția de artroplastie de șold:

- fractură sau pseudartroză de col femural

- necroză ischemică idiopatică de cap femural

- fractură ireductibilă sau instabilă

- coxartroză primitivă avansată

- coxartroză secundară (necroză avasculară de cap femural, poliartrită reumatoidă, pelvispondilita ankilozantă, sechele de osteocondroză juvenilă, sechele după fractură de cotil, luxație traumatică coxofemurală, displazie luxanta de șold).

Artroplastia este aleasă ca și metodă de tratament în momentul în care tratamentul medicamentos, procedurile de fizioterapie și kinetoterapie și-au epuizat metodele de terapie, iar evoluția bolii continuă.

Cele mai frecvente afecțiuni care beneficiază de protezare sunt fractura de col femural și coxartroza.