Traumatologia medico - legală

I N T R O D U C E R E

Capitolul I. Traumatologia medico-legală generală, sistemică şi topografică

I.1. Traumatologia medico-legală generală

Societatea actuală stă sub semnul dinamismului. În acest context, orice activitate umană expune individul la contactul cu numeroşi factori traumatici, de natură diferită. Faţă de acţiunea zilnică a microtraumatismelor organismul uman se apără prin mecanisme specifice, relaţiile adaptative fiind, de regulă, suficiente pentru a împiedica afectarea sănătăţii. Însă atunci când intensitatea traumatismului este mare, iar acţiunea agentului traumatic este brutală, mecanismele de apărare se dovedesc insuficiente. Se produc modificări morfofuncţionale specifice şi, adeseori, poate surveni decesul.

Traumatologia este ştiinţa medicală care se ocupă cu studiul factorilor traumatici şi al efectelor locale şi generale ale acestora asupra organismului uman.

Trebuie precizat că termenii de „traumatism” şi „traumă” nu sunt sinonimi. Prin „traumatism” înţelegem acţiunea brutală, bruscă şi neobişnuită asupra organismului a unui factor din mediul extern (denumit „agent traumatic”). „Trauma” reprezintă consecinţa acestei acţiuni, adică modificarea lezională sau funcţională posttraumatică, ce poate determina chiar decesul.

Traumatologia medico-legală este un capitol important al medicinii legale. Ea îşi asumă sarcina să analizeze agenţii traumatici, se descrie efectele acestora asupra organismului, să determine retrospectiv tipul de agent traumatic şi modul de producere a leziunilor şi să puncteze legătura cauzală dintre acţiunea agentului traumatic şi survenirea consecinţelor prejudiciante, furnizând astfel date obiective pentru desfăşurarea procesului judiciar cu implicaţii traumatologice.

Studiul traumatologiei medico-legale este structurat pe mai multe paliere, dată fiind complexitatea subiectului.

Traumatologia generală include:

- clasificarea agenţilor traumatici;

- studiul cauzalităţii în medicina legală;

- descrierea leziunilor traumatice primare;

- reacţiile generale posttraumatice;

- reacţia vitală.

Traumatologia sistemică analizează specificul leziunilor traumatice la nivelul diferitelor sisteme ale organismului:

- tegument;

- sistemul muscular;

- sistemul nervos;

- sistemul vascular;

- sistemul osos;

- sistemul articular.

Traumatologia topografică evidenţiază particularităţile lezionale la nivelul diferitelor segmente anatomice:

- traumatismele cranio-cerebrale;

- traumatisme în sfera buco-maxilo-facială;

- traumatismul vertebro-medular;

- traumatismele gâtului;

- traumatismele toracelui;

- traumatismele abdomino-pelvine;

- traumatismele membrelor.

Traumatologia specială cuprinde analiza modificărilor posttraumatice produse în circumstanţe specifice (cădere, precipitare, accidente de trafic, acţiunea armelor de foc, electrocuţie, variaţii de temperatură, pruncucidere etc.). Datorită modalităţilor extrem de variate de producere a leziunilor traumatice, acestui domeniu al traumatologiei medico-legale i-am dedicat un capitol separat (al VI-lea).

I.1.1. Clasificarea agenţilor traumatici

În funcţie de natura lor şi de modul diferenţiat în care acţionează asupra organismului, distingem:

- agenţi traumatici mecanici;

- agenţi traumatici fizici;

- agenţi traumatici chimici;

- agenţi traumatici biologici;

- agenţi traumatici psihici.

Agenţii traumatici mecanici sunt cel mai frecvent întâlniţi în practica medico-legală. Efectele lor lezionale sunt determinate de acţiunea brutală a unei energii cinetice asupra organismului, fie în contextul lovirii corpului nemişcat de către un agent vulnerant purtător al unei astfel de energii cinetice, fie prin izbirea corpului în mişcare de un obiect sau plan dur fix. Asocierea celor două mecanisme este, de asemenea, posibilă, cum, de altfel, se pot produce efecte traumatice mecanice prin compresiune între corpuri sau planuri dure.

Putem, astfel, distinge următoarele mecanisme lezionale în traumatologia mecanică:

- lovirea directă, activă (mecanismul de acceleraţie): corpul fix este lovit de un agent traumatic în mişcare;

- lovirea pasivă (mecanismul de deceleraţie): corpul în mişcare se loveşte de un corp sau de un plan fix;