Tulburările de Limbaj la Școlarul Mic

INTRODUCERE

Motivaţia alegerii temei

Comunicarea orală este o metodă cardinală în dezvoltarea personalităţii preşcolarilor.

Limbajul îi coferă copilului preşcolar autonomie şi posibilitatea de a se mişca cu uşurinţă în mediul înconjurator. Dobândind înca de la vârsta preşcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima în mod inteligibil gândurile, ideile, impresiile, copilul îsi formează o baza pentru activitatea şcolară şi pentru viaţa socială de mai târziu.

În procesul instructiv-educativ limbajul reprezintă un mijloc de comunicare, dar şi un mijloc de cunoaştere, deoarece prin intermediul lui se se transmit cunoştintţe şi se lărgeste orizontul copiilor cu noi reprezentări.

Prin limbaj copilul transmite propriile sale nevoi, cerinţe, elaborează şi comunică propriile gânduri, îsi manifestă bucuriile şi supărările şi îşi organizează activitaţile sale. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj atrage dupa sine stagnarea dezvoltării personalitaţii copilului, ceea ce duce la modificarea relaţiilor lui cu oamenii şi cu realitatea înconjuratoare.

Cu cat îsi însuseste mai bine vorbirea,cu atât copilul poate fi educat mai usor. Prin intermediul cuvântului se contribuie la educarea lui intelectuală. Utilizând limbajul, copilul poate să gândească, să analizeze, să compare, să clasifice şi să tragă concluzii asupra unor probleme ce se cer rezolvate. Astfel îşi dezvoltă gândirea, vocabularul şi modul de exprimare. Cunoscând direct şi indirect realitatea înconjuratoare, munca părinţilor şi grija lor pentru ei, dragostea cu care sunt înconjurati, se educa la copii anumite trăsături morale. Lumea minunată a basmelor şi poveştilor, rimele şi expresiile ritmate din poezii, cântecele îi ajută pe copii să deosebească faptele bune de cele rele, să-şi îmbogăţească vocabularul, dar şi să-şi formeze o conduită morală şi estetică. Copiii reţin cu usurinţă expresiile care le-au plăcut şi i-au impresionat si încep să le folosească în vorbirea curentă.

Copilulul are nevoie permanentă de prezenţa unui adult în preajma sa. Este imperios ca acesta să-l îndrume, să-l ajute să comunice şi ce-i mai important să-l corecteze atunci când greşeste. Când comunicam cu un copil trebuie să-i acordăm toată atenţia, să-l facem să aibă încredere în noi şi să-l tratăm ca pe un egal. Explicaţi copiilor tot ce întreabă evitând expresiile „eşti prea mic”, „nu şti tu”, „iţi explic altădată”.

Preşcolarul şi şcolarul mic sunt la vârsta când receptează cu usurinţă orice cuvânt şi din acest motiv trebuie să avem mare grijă cum ne exprimăm în preajma lor. Limbajul folosit în familie şi în mediul frecventat de copil îşi pune amprenta asupra dezvoltării lui.

Există numeroase tulburări ale limbajului verbal şi scris: dislalia, bâlbâiala, logonevroza, întarzierea în dezvoltarea vorbirii, alalia, afazia, dislexia, disgrafia, etc.

Dintre aceste tulburări cele mai des întalnite sunt dislaliile,adică imposibilitatea de a pronunţa unul sau mai multe sunete sau pronunţia defectuoasă a acestora.

Cauzele tulburărilor de limbaj pot fi diverse, precum: deficienţe anatomice (leziuni ale urechii), anomalii ale aparatului osteo-muscular de articulare, insuficienţe la nivelul sistemului nervos central, deformările la nivelul cavităţii bucale sau simple perturbări ale activităţii organelor de vorbire, fără evidenţierea unor leziuni organice vizibile.

Nivelul dezvoltării intelectuale a copilului are un rol important atât în stabilirea cauzelor tulburării, cât mai ales în procesul de recuperare. La cei întarziaţi din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, tulburările de limbaj se pot datora unor pareze sau chiar paralizii ale muschilor care asigură pronunţarea. La cei cu dezvoltare intelectuală normală, tulburarea de limbaj se poate datora neîndemanării organelor articulatorii, insuficienţei dezvoltării a atenţtiei auditive, oferirea unui model greşit de pronunţare sau imitarea pronunţării defectuoase a copilului de către persoanele din anturajul acestuia, încurajând astfel copilul în pronunţia gresită a sunetului.

Orice abatere de la vorbirea standard reprezintă o tulburare de limbaj.Tulburarea de limbaj se agravează in timp, având repercursiuni asupra comportamentului şi a personalităţii dacă nu este corectată.

Aparitia tulburărilor de limbaj nu presupune automat existenţa unor tulburări intelectuale sau senzoriale. Însa, când se asociaza acestor tulburări sunt mult mai grave şi se corectează mult mai greu.

Toate aceste tulburari pot fi înlaturate printr-un program specific de recuperare.

Durata procesului de recuperare depinde de nivelul dezvoltării intelectuale a copilului, personalitatea acestuia, vârsta sa, colaborarea parinţilor cu logopedul, existenţa altor tulburări, gradul de implicare a copilului în realizarea terapiei