Introducere Cap. I. – Turismul cultural 1.1. Conceptul de turism cultural 1.2. Evoluţia turismului cultural 1.3. Caracteristicile turismului cultural 1.4. Motivaţia turistică culturală 1.5. Resursele şi formele turismului cultural 1.6. Impactul turismului asupra culturii Cap. II. – Piaţa turismului cultural 2.1. Caracteristicile pieţei turismului cultural 2.2. Cererea pentru turismul cultural 2.2.1. Consumatorul turistic cultural 2.2.2. Factorii care influenţează cererea turistică culturală 2.3. Oferta turistică culturală 2.3.1. Oferta turistică culturală europeană 2.3.2. Touroperatorii turistici 2.3.3. Desfacerea produselor turistice 2.4. Tendinţe majore pe care le înregistrează piaţa turismului cultural Cap. III. – Turismul de pelerinaj 3.1. Scurtă prezentare 3.2. Perspectiva istorică a pelerinajului 3.3. Scopurile pelerinajului 3.4. Impactul economic al pelerinajului 3.5. Pelerinajul în Israel 3.6. Pelerinajul în Spania 3.7. Pelerinajul în Grecia Cap. IV. – Turismul cultural în România 4.1. Potenţialul turistic cultural al României 4.2. Strategii de promovare ale turismului cultural românesc 4.2.1. Promovarea internă 4.2.2. Integrarea turismului cultural românesc în cel european 4.3. Pelerinajul în România Concluzii Bibliografie Anexe
INTRODUCERE Turismul depinde într-o mare măsura de o “imagine” creată şi care se adresează în mod direct turiştilor. Consumatorii acestei “imagini” care deţin o identitate proprie demnă de apreciat sunt nevoiţi să o caute şi în cele din urmă să plătească o sumă de bani în schimbul acesteia. Industria turistică este condusă pe baza marketingului unor asemenea imagini. Broşurile şi campaniile publicitare invocă tot mai adesea descrieri atractive ale diferitelor destinaţii turistice. Prin crearea acestor imagini cultura “se vinde”. Într-o epocă a unei accesibilităţi deosebite existente în cazul destinaţiilor de natură exotică, de răspândire a informaţiilor precum şi a dorinţei pentru ceva cu totul diferit determină rolul deosebit ce revine culturii în diferenţierea destinaţiilor turistice, fie că ea este reală, percepută sau produsă. Analizând procesul de dezvoltare al turismului cultural prin formele sale variate s-a descoperit unul dintre paradoxurile turismului modern care se manifestă prin tensiunea existentă între ţelul economic al dezvoltării turismului şi impactul social şi cultural al acestuia. Cultura devine o formă transformată, un proces prin care persoanele sau grupurile se implică în activităţi culturale şi prin care anumite aspecte sunt reunite pentru a da naştere unui produs. Identitatea şi imaginea produsului sunt aduse la cunoştinţa publicului prin intermediul campaniilor publicitare. În acest proces de schimbare a produsului apare pericolul culturii privită ca un „bun”, iar autenticitatea ei poate dispare sau cultura este creată în special pentru a atrage turiştii. Societatea modernă este dominată de imaginea unor produse globale, cum ar fi Coca-Cola sau McDonald’s şi de personalităţi internaţionale de la George W. Bush la Luciano Pavarotti, prezentate pe toate canalele de televiziune. Cea mai mare dilemă cu care se confruntă astăzi oamenii de ştiinţa şi gazdele turistice este reprezentată de faptul că susţinerea cererii şi extinderea culturii sunt susţinute pe baza dezvoltării turismului, dar se pot astfel menţine autenticitatea şi sensul acesteia? Rolul turismului, în cadrul economiei mondiale este de o deosebită importanţă, dacă se are în vedere ponderea sa în cadrul comerţului cu servicii. Turismul reprezintă atât o componentă majoră a acestuia, cât şi cea mai importantă marfă a comerţului mondial cu mărfuri, după petrol. Turismul cultural este una din cele mai reprezentative forme de turism, iar justificarea importanţei sale în cadrul economiei mondiale este inutilă. La scară mondială cercetarea fenomenului turistic evidenţiază cursul său ascendent şi o dinamică ce reflectă transformări profunde în viaţa economică şi socială. Astfel, Consiliul Mondial pentru Turism ( World Travel and Tourism Council ) a estimat în 1997 o pondere de 10,7% a turismului din produsul intern brut global, iar până în 2006 se aşteaptă o creştere de aproximativ 11,5 procente. Turismul internaţional înregistrează, de asemenea, o evoluţie pozitivă. Organizaţia Mondială a Turismului apreciază că 7% din populaţia lumii va călătorii în afara graniţelor în 2020. Astfel, turismul internaţional influenţează volumul comerţului şi al câştigurilor în devize. Dezvoltarea economiei statelor lumii, reducerea barierelor comerciale şi implicit lărgirea schimburilor economice şi culturale internaţionale, servicizarea şi globalizarea au condus la creşterea numărului participanţilor la mişcarea turistică. Organizaţia Mondială a Turismului plasează turismul în primele cinci categorii de produse pentru export într-o proporţie de 83%, pentru cea mai mare parte a ţărilor lumii. De asemenea, datorită expansiunii sale turismul atras o mare parte a populaţiei ocupate în muncă ( una din 10 persoane ocupate în muncă este angajată în turism ), cu efecte directe, indirecte şi induse asupra acesteia.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
