Turismul cultural al orașului Sărmașu

Introducere

Turismul reprezintă prin conţinutul şi rolul său, un fenomen caracteristic civilizaţiei actuale, una din componentele majore ale vieţii economice şi sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de ţări. Receptiv la prefacerile lumii contemporane, turismul evoluează sub incidenţa acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul sau, prin vastul potenţial uman şi material pecare îl antrenează în dezvoltarea sa, ca şi prin efectele benefice asupra domeniilor cu carese interferează, turismul acţionează ca un factor stimulator al progresului.

Turismul rural, ca parte integranta a întregului angrenaj al turismului, implica o activitate turistica. Mediul înconjurator si comunitatile locale sunt elementele sale de baza si, de aceea, sunt direct implicate în receptarea de beneficii si costuri.Turismul rural poate fi considerat un raspuns la necesitatile micii exploatari agrare, cu probleme de continuitate, care permite familiilor de agricultori sa ajunga la un nivel de viata care compenseaza dificultatile vietii rurale si aduce o anumita autonomie fata de sectorul agroindustrial.

Exista o multitudine de argumente în favoarea dezvoltarii turismului rural, constând în efectele imediate sau pe termen lung, de natura economica, sociala, culturala etc. induse de organizarea rationala a spatiilor rurale. Necesitatea turismului rural raspunde unei triple perspective: cea a operatorilor, în masura în care diversificarea ofertei poate modifica cresterea competitivitatii sectorului; cea a turistilor, pentru ca se ofera raspunsuri oportune privind satisfacerea noilor necesitati de relaxare si, în sfârsit, cea a autoritatilor publice, deoarece aplica strategii de îmbunatatire calitativa a turismului, atât în timp, cât si în spatiu. Locuind în această regiune şi dorind să crească numărul turiştilor pentru o mai bună valorificare a potenţialului turistic, lucru care, evident,ar determina o ridicare a nivelului de trai în regiune, am considerat că dacă voi reuşi să identific câteva soluţii în această direcţie, voi contribui cu lucrarea mea la dezvoltarea acestei activităţi economice.

In aceasta lucrare am ales sa prezint Orasul Sarmasu deoarece este locul meu natal , voi incerca sa prezint frumusetile orasului asa cum sunt in prezent dar si cum au fost in trecut.

1.Notiuni introductive

1.1 Istorie

Cele mai vechi urme ale civilizației omenești din această zonă sunt resturile de ceramic din perioadă neolitică specific culturii Cotofeni(2500-1800i.H.) descoperite la Sarmasu, Balda, și Sarmasel Sat.

Varietatea formelor de ornamentare prezentate din abundență pe vasele de ceramică descoperite ne dovedește faptul că locuitorii acstor meleaguri aveau un deosebit simț artistic , folosit că mijloc de înfrumusețare a vieții lor materiale și spiritual.Alături de resturile de ceramică au mai fost descoperite diferite obiecte de uz casnic,obiecte de podoabă, chirpici de la construcția locuințelor,ciocane și toporașe din piatră.Casele lor erau construite din bârne, împletituri din nuiele, lipite cu pământ și acoperite cu trestie sau paie.

Din materialele descoperite rezultă că se ocupau cu vânătoarea, cultivarea pământului, creşterea animalelor, torsul şi ţesutul firelor de in şi cânepă, ocupaţii concretizate prin obiectele aflate în cadrul muzeului şcolar al oraşului Sarmasu: un străpungător din corn de cerb folosit la cusutul pieilor pentru imbracamite, câteva greutăţi pentru fusul de tors şi pentru războiul de ţesut etc.

Podişul Transilvaniei, unde se află aşezarea Sarmasu, păstrează mărturii ale existenţei populaţiei daco-getice autohtone(800i.H.-sec.I.d.H). Dacă amintim şi faptul că în aceată zona au fost descoperite alături de materialele arheologice amintite şi monede din timpul împăraţilor români Marcus Aurelius,Antonius Pius, Septimius Severus, precum şi însemnele unor legiuni şi cohort române ce au staţionat în bazinul carpatic(sec.I-III.d.H.), putem afirmă că teritoril oraşului nostrum a fost inclus şi a făcut parte din provincial română Dacia.Această afirmaţie a fost dovedită şi de faptul că după retragerea aureliană în anul 271 d.H. continuitatea daco-română se menţine după cum rezultă din descoperirea unor fragmente de ceramică cenuşie,lucrată la roată, ornamentată cu decor învăluit descoperite la Sarmasu (sec.IV.d.H) şi Balda (sec.IX.d.H.) Locuitorii au luat parte activă la frământările social-politice ce au avut loc în Transilvania în perioada feudalismului şi capitalismului, fapt confirmat de menţiunile scrise aflate în documentele vremii şi păstrate în arhivele din ţară noastră.

Documentele scrise amintesc această aşezare la 10 aprilie 1329 că moşie a regelui feudal maghiar Carol Robert de Anjou, alături de alte moşii aflate pe teritoriul localităţilor de astăzi:Silivaş, Cămăraş, Luduş etc. în următorul context “Villa Sarmas”(satul Sarmas sau aşezarea Sarmas).