Turismul de sănătate

Introducere

Serviciile turistice, trebuie privite ca totalitatea utilităților care se încadrează în caracteristicile de ordin general al serviciilor, prin particularitatea spațială, culturală, spiritual și diversitate, factori ce impun raporturi încadrate în dinamismul socio-economic rural. Pentru dezvoltarea unui turism de calitate este necesară cunoașterea potențialului turistic prin prisma conceptelor de produs global, cum sunt arealul teritorial, patrimoniul turistic, potențialități turistice, etc.

În ansamblul său turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, evenimente, festivități, tratamente, sporturi sau alte distracții și activități de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într-un mediu tipic rural.

Componentele posibilităților de dezvoltare a turismului rural național sunt date de potențialitățile ce pot fi considerate capitaluri reprezentate prin următoarea structură: natural, istoric, economic, demosocial, de natură etnografică și activitățile umane cu funcție agroturistică.

Structurile și capacitățile de primire includ componenți integrați prin: structurile de primire cu funcțiuni de cazare (cu precizarea că numărul pensiunilor turistice rurale care sunt în creștere); capacitățile de cazare turistică (la care pentru pensiunile rurale prin analizarea calitativă a numărului locurilor și a funcționalității acestora sunt înregistrate creșteri); sosirile și înnoptările în structurile de cazare din mediul rural (ce semnifică o creștere a utilizării capacităților turistice) și utilizarea capacităților din mediul rural (care prin nivelul indicilor semnifică niveluri mai scăzute față de totalul național, dar într-o dinamică anuală în creștere).

Infrastructura teritorială rurală a fost și este în continuare considerată un suport al potențialului turistic din România, deoarece limitează accesul turistului în zonă.

Potențialul natural și economic al turismului de sănatate de la noi sunt legate de coordonate care privesc: condițiile natural-geografice și demografice favorabile, profilul agricol al regiunii, structura de producție în exploatațiile agricole etc.

Capitolul 1

1. Definirea turismului rural

În ansamblul său turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, evenimente, festivități, sporturi, alte distracții și activități de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într-un mediu tipic rural.

Există mai multe definiții pentru turismul rural, toate fiind incomplete:

1. “Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural.” Aceasta definiție este acceptată de majoritatea actorilor lumii turismului rural. În acest caz este necesar precizarea mediului/spațiului rural, care diferă în diferite țări. De exemplu, în cea mai mare parte a Europei ( Belgia, Franța, Germania, Olanda) acest termen indica zonele care se deosebesc de cele urbane, de coastă sau montane, în Italia, în schimb, include și regiunile montane. În Irlanda și Anglia termenul analizat este practic sinonim cu noțiunea de “regiune de la țară”, aceasta diferențiindu-se total de cea urbană. Spania, Portugalia, și Grecia au tendința de a asimila termenul de mediu rural cu zonele unde se realizeaza producția agricolă.

2. A doua definiție ar fi: “Turismul rural, ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural, dispunând de o structură funcțională de cazare și de alte servicii eterogene.”

3. “Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală, și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman.” Aceasta definiție este mai cuprinzătoare, singura sa scăpare ar fi omiterea implicării în activități de turism rural organizații sau persoane din afara comunității locale (exemplu touroperatori, investitori etc.)

4. Definiția acceptata de Organizatia Mondiala a Turismului și de multe organizații europene de turism rural este: “Turismul rural este o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice”. Această definiție are la baza o serie de trăsături specifice ce caracterizează activitățile de turism rural.

Turismul rural s-a impus încet dar consecvent - în special pe piețele turistice din țările dezvoltate economic, țări puternic industrializate și cu un grad de urbanizare ridicat - mai cu seamă în a doua jumătate a secolului XX.

Turismul în spațiul rural a fost, și continuă să fie, din ce în ce mai apreciat, iar mai apoi tot mai mult solicitat de oamenii ce trăiesc și muncesc în condiții din ce în ce mai stresante în cadrul marilor aglomerări urbane, dar nu numai. Fiind etichetat drept un produs ce eradichează stresul, turismul rural reprezintă totuși în primul rând o posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce este pur, nealterat și curat, o reîntoarcere spre origini, oricând plăcută și reconfortantă.