Turismul în ariile protejate din România comparativ cu turismul în ariile protejate din Croația

1. NOŢIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND TURISMUL ÎN ARII PROTEJATE

Parcurile naţionale şi alte arii protejate din lume reprezintă regiuni ale naturii ca valoare deosebită din punc de vedre al cadrului natural precum şi cu un imens potenţial turistic. Ele sunt reprezentate de cei mai frumoşi munţi, zone costiere şi zone umede, pe care din ce în ce mai mulţi oameni sunt entuziasmaţi să le descopere în timpul vacanţelor lor. Promotorii turismului în natură recunosc că promovarea turismului durabil în aceste areale va duce la împlinirea satisfacţiilor vizitatorilor, corespunzătoare a politicilor turistice şi de conservare a mediului.

Eforturile internaţionale pentru protejarea naturii au fost identificate în ultimele decenii, atât în ceea ce priveşte ocrotirea propriu-zisă a ecosistemelor, cât şi în direcţia educării turiştilor. Astfel, tot mai mulţi turişti sunt atraşi de zonele naturale, virgine, de programele ecoturistice care sunt acum mai mult în atenţia touroperatorilor. În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale este acea formă a turismului în care activităţile desfăşurate sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El are la bază două componente fundamentale: un nivel calitativ ridicat al mediului înconjurător şi oferirea unor servicii specifice.1 Programul de Acreditare pentru Ecoturism şi Turism în Natură din Australia a inclus în definiţia turismului în natură şi componenta durabilă. Putem anticipa că pe măsură ce criteriile de certificare turistică vor fi acceptate şi implementate la nivel global, această definiţie va fi şi singura acceptată: ”Turismul care pune accent pe cunoaşterea zonelor naturale şi care asigură utilizarea durabilă a resurselor naturale.”2 1.1 Conceptul de „arii protejate”

În sens larg, protecţia naturii are ca obiectiv principal păstrarea nealterată a ecosistemelor naturale şi a fondului genetic la nivel global şi regional, în vederea asigurării echilibrului între componenetele naturale ale mediului, pe de o parte şi societatea umană, pe de altă parte.

În condiţiile actuale, când pe teritorii extinse presiunile exercitate de diferitele moduri de utilizare a terenurilor asupra capitalului natural al planetei au atins valori critice, numeroase

1 Gabriela Ţigu “Resurse şi destinaţii turistice pe plan mondial”, Editura Uranus , pg. 105

2 Neacşu, N., (2000), Turismul şi dezvoltarea durabilă, Ed. Expert, Bucureşti

Turismul în ariile protejate din România, turismul în ariile protejate din Croaţia

peisaje aflându-se deja în degradare, protecţia şi conservarea naturii ocupă un loc prioritar în domeniul preocupărilor specialiştilor în ştiinţele Pământului. Presiunea antropică a avut cel mai mare impact asupra biodiversităţii floristice şi faunistice, plantele şi animalele fiind cele mai vulnerabile elemente naturale ale mediului, în raport cu activităţile umane; existenţa acestora este inseparabilă, legată de calitatea celorlalte componente ale peisajului.3

În acest context se înscriu preocupările legate de crearea de arii protejate, al căror obiectiv principal îl constituie protecţia şi conservarea biodiversităţii ecosistemelor naturale şi antropizate.

Pe de altă parte, existenţa în anumite teritorii, cu grade diferite de antropizare, a unor elemente cultural-istorice (monumente religioase, arhitectonice, istorice, ansambluri urbanistice deosebite etc.), cu valoare de patrimoniu, care însă din diferite motive se află în stadii mai mult sau mai puţin avansate de degradare, impune protecţia şi conservarea acestora prin dobândirea statutului de zone protejate;

Într-o lume aglomerată şi cu surse de finanţare limitate, trebuie stabilite clar priorităţile pentru conservarea diversităţii biologice, mai exact pentru speciile care trebuie să facă obiectul conservării.4

Din păcate, deşi conservaţioniştii promovează intens importanţa actuală sau potenţială a fiecărei specii, zilnic se pierd iremediabil organisme vegetale şi animale, unele dintre acestea, chiar înainte de a fi descoperite şi descrise. În aceste condiţii, pentru stabilirea priorităţilor de conservare, este necesar să răspundem la trei întrebări cheie:

1) Ce trebuie protejat?

2) Unde trebuie protejat?

3) Cum trebuie protejat?

La baza constituirii ariilor protejate a stat în primul rând faptul că acestea satisfac nevoi ale oamenilor. Din necesitatea ariilor protejate au rezultat o varietate de tipuri de arii protejate, care se diferenţiază în principal funcţie de gradul de protecţie (sau gradul permis al intervenţiei umane) şi funcţie de scopul ariei protejate.

S-au constituit astfel arii protejate care protejează cele mai naturale zone de pe glob, în care intervenţia omului este aproape inexistentă, dar şi zone în care intervenţia omului este prezentă, cum e cazul peisajelor modificate ce au o importanţă peisagistică şi culturală deosebită.