Turismul în județul Buzău

Capitolul 1

Turismul

1.1. Cadru general

Conferinta Internationala asupra turismului si statistica turismului de la Ottawa din iunie 1991 considera ca turismul reprezinta activitatile unei persoane care calatoreste in afara mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al carui scop principal de calatorie este altul decat exercitarea unei activitati remunerate la locul de vizitare unde: termenul ,,mediu obisnuit'' are menirea sa excluda calatoriile in interiorul locului de resedinta si calatoriile de rutina (la locul de munca); termenul ,,mai putin de o perioada specifica de timp'' are menirea sa excluda migrarea pe termen lung; termenul ,,exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat'' au menirea sa excluda migrarea pentru angajarea temporara.

Calatorul este orice persoana ce se deplaseaza intre doua sau mai multe tari sau intre doua sau mai multe localitati din tara unde-si au resedinta uzuala. Exista trei categorii: ,,domestic traveller''- o persoana care se deplaseaza intre doua sau mai multe localitati, indiferent de locul unde isi au resedinta principala, si indiferent de modalitatea si mijloacele de transport, inclusiv mersul pe jos; ,,internal traveller''- o persoana a carei resedinta principala se afla in tara de referinta unde are loc calatoria si care se deplaseaza intre doua sau mai multe localitati, indiferent de modalitatea si mijloacele de transport folosite, inclusiv mersul pe jos; ,,calator international''- orice persoana care se deplaseaza intre doua sau mai multe tari, indiferent de modalitatile sau mijloacele de transport, inclusiv chiar si mersul pe jos.

Calatorii se clasifica in vizitatori si alti calatori. Vizitatorul este orice persoana care se deplaseaza intr-un loc, altul decat acela al mediului sau obisnuit, pentru mai putin de 12 luni si al carei scop de calatorie este altul decat exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat. Asadar, criteriile care il deosebesc pe vizitator de alti calatori sunt trei: locul: altul decat mediul obisnuit al vizitatorului; durata: mai putin de 12 luni; scopul: altul decat activitatea remunerata.

Tara resedinta principala este unul din criteriile cheie pentru a determina daca o persoana care soseste intr-o tara este un vizitator sau un alt gen de calator si daca un vizitator este un rezident national sau un rezident strain. In functie de tara de resedinta vizitatorii se clasifica in vizitatori interni si vizitatori straini. In functie de durata sejurului si scopul vizitei se disting: turistii - vizitatorii a caror calatorie dureaza cel putin 24 ore si al caror scop principal poate fi inclus in urmatoarele 3 categorii: vacanta si recreere, afaceri si profesional, alte scopuri turistice; vizitatorii de mai putin de o zi - vizitatorii a caror calatorie dureaza mai putin de 24 ore.

Dezvoltarea circulatiei turistice, participarea la miscarea turistica a unor mase tot mai largi, diversificarea motivatiilor care genereaza cererea au condus la multiplicarea formelor de turism. Drept urmare, s-a accentuat necesitatea clasificarii acestora dupa criterii care sa asigure grupari relativ omogene. Delimitarea formelor de turism, importanta din punct de vedere teoretic si practic, ofera elemente de fundamentare stiintifica a deciziilor privind dezvoltarea si diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificarile intervenite in structura cererii .

In mod curent, turismul se divide, dupa locul de provenienta a turistilor, in doua forme principale: turismul national (intern), practicat de cetatenii unei tari in interiorul granitelor ei si turismul international (extern), caracterizat prin vizitele cetatenilor straini intr-o tara si prin plecarile cetatenilor autohtoni in scopuri turistice in afara granitelor tarii lor.

Termenul de turism national este mai putin uzitat in practica activitatii turistice, unde s-a statornicit denumirea de turism intern. Termenul turism national constituit din turismul intern si turismul emitator se intalneste insa mai frecvent atat in statisticile internationale, cat si in analizele comparative intre turismul intern si turismul international, elaborate pe baza acestor statistici.

Studiind curentele turistice internationale care au loc intr-un cadru geografic delimitat ca arie, se poate face urmatoarea subclasificare a turismului international: turismul receptor (turismul activ, de primire) reprezinta aceea parte a turismului care inregistreaza sosirile cetatenilor straini intr-o tara data, acesti cetateni avand domiciliul permanent in tara emitenta. Turismul receptor reprezinta pentru tarile primitoare o sursa importanta si eficienta de incasari valutare; turismul emitator (turismul pasiv, de trimetere) reprezinta acea parte a turismului international care inregistreaza plecarile cetatenilor unei tari (pentru calatorii) in strainatate.

O alta clasificare a turismului se poate face dupa gradul de mobilitate al turistului. Turistul intern sau international poate sa-si satisfaca cererea de servicii turistice fie ramanand un timp cu durata variabila intr-o zona (statiune) turistica, ceea ce a dat nastere notiunii de turism de sejur, fie sub forma unor deplasari continue, pe itinerare stabilite dinainte sau ocazional, cu opriri si ramaneri scurte in diferite localitati (microzone) de pe traseele traversate, ceea ce a dat nastere turismului de circulatie (itinerant, in circuit etc). Intrucat turistul devine tot mai mobil, se tinde catre un turism de vizitare, in care programul cuprinde vizitarea intr-o vacanta mai multor localitati sau tari. Scurtarea duratei de sedere intr-o localitate, statiune, zona sau tara este o tendinta mondiala, o consecinta a diferitelor forme de turism de circulatie.

In ceea ce priveste turismul international, in cadrul acestei clasificari se distinge si turismul de tranzit, notiune legata inerent de traversarea, cu sau fara oprire a unor tari sau zone pentru a ajunge la anumite destinatii mai indepartate.

In functie de utilizarea timpului disponibil pentru calatorii, turismul de sejur poiate avea urmatoarele forme: turismul de sejur lung(rezidential), in care sunt inclusi acei turisti a caror durata de sedere intr-o localitate, statiune etc., depaseste o luna de zile; turismul de sejur de durata medie cuprinde acei turisti a caror ramanere intr-o zona statiune etc. nu depaseste 30 de zile, perioada ce coincide cu durata apreciata ca limita maxima a concediilor platite; turismul de sejur scurt cuprinde turistii care se deplaseaza pe o durata scurta de timp (de regula pe o durata de pana la o saptamana). Aici se includ, cu preponderenta, formele turismului ocazional (de circumstanta) si diversele variante ale turismului de sfarsit de saptamana (week-end). Turismul de circulatie (itinerant) cuprinde turistii care, in perioada concediului lor, se deplaseaza succesiv in diferite localitati (zone) de interes turistic.