Ulei de Palmier

Extras din licenta Cum descarc?

Cap. 1. STUDIU DE LITERATURA
1.1. Uleiul de palmier
Palmierul (Elaesis guineensis) face parte din familia palmeelor. Fructul are forma ovoidala si culoare rosie inchisa pana la violet sau chiar neagra. El se compune din doua parti distincte: pulpa din care se obtine uleiul de palmier (ulei de palm) si dintr-un sambure cu coaja lemnoasa si tare, in care se afla un miez alb si uleios. Din acesta se obtine uleiul de samburi de palmier (ulei de palmist) care difera de uleiul de palmier atat ca proprietati cat si in compozitia chimica.
Uleiul de palmier este de culoare galbena inchisa pana la rosie, datorita continutului ridicat de caroten, avand un gust dulceag si miros de violete. Sub actiunea oxigenului din aer uleiul de palmier se decoloreaza datorita oxidarii carotenului.
Uleiul obtinut din miezul samburilor de palmier este de culoare alba pana la galbuie, cu miros caracteristic si gust putin dulceag.
Uleiul de palmier este originar din Africa de Vest, unde de peste 5000 de ani se extrage din fructele palmierului tropical (diferit de cocotier). Pana in secolul nostru, acest ulei era produs pe scara redusa in satele africane si abia dupa 1920 a devenit un important produs de export. Uleiul de palmier nerafinat ("virgin" sau rosu) este una din cele mai bogate surse naturale de caroten, este de asemenea bogat in vitaminele E si K, in coenzima Q10 si in antioxidanti. Cu toate ca are un punct de fum ridicat (230? C), uleiul de palmier nu este recomandat pentru prajit, deoarece dupa prima utilizare antioxidantii sunt distrusi, iar dupa 4 utilizari carotenul dispare si el. Se foloseste pe scara industriala ca ingredient pentru produsele de brutarie si patiserie, pentru margarine si bomboane (in special de olata).
Unitatile agricole sunt de diferite dimensiuni si pot fi clasificate drept, mici, mijlocii si la scara mare (mosii). Exista trei soiuri de palmieri: Dura, Pisifera si Tenera. Dura, varietatea principala, se gaseste in livezi de zeci de ani si a fost sursa principala de ulei de palmier cu mult inainte ca metodele moderne de cultivare a uleiului de palmier sa fie introduse in Africa, in al doilea trimestru al secolului 20. Pisifera contine fructe mici fara coaja. Tenera contine de asemenea fructe mici care se decojesc usor pentru eliberarea samburilor de palmier. Miezul de palmier Tenera este mai mic decat Dura, desi ciorchinii Tenera sunt mult mai mari decat ciorchinii Dura. In total, Tenera este o varietate mai buna in scopuri industriale si economice. 
Din pacate, fermierii traditionali din Africa nu au imbratisat cultivarea soiului Tenera, deoarece consumatorii s-au plans ca uleiul de palmier produs din acest soi este prea gras ceea ce inseamna ca atunci cand uleiul se raceste la temperatura ambianta se solidifica.
Uleiul de palmier se obtine din partea carnoasa care inconjoara samburele, prin zdrobire si presare. Samburii sunt separati si dupa ce sunt sparti si decojiti, pot fi procesati la randul lor, rezultand uleiul din sambure de palmier, care reprezinta circa 10% din totalul productiei de ulei obtinuta din palmier, uleiul din sambure este prelucrat separat deoarece compozitia si utilizarile sunt diferite.
Uleiul de palmier si fractiunea sa lichida - oleina, se utilizeaza pe plan mondial ca ulei de gatit si margarina. De asemenea, grasimile din palmier se incorporeaza in amestecuri utilizate pentru fabricarea diverselor produse alimentare ca si in prepararea produselor casnice. 
1. 2. Originea uleiului de palmier
Originar din Africa, unde si acum exista plantatii salbatice de palmieri si utilizat de peste 5000 de ani pentru scopuri alimentare, uleiul de palmier ocupa locul trei in consumul mondial de uleiuri si grasimi, dupa grasimile animale si uleiul din soia.
In general este acceptata ideea ca uleiul de palmier isi are originea in regiunea ploioasa a padurii tropicale din Africa de Vest. Centura principala trece prin latitudinile sudice Camerun, Coasta de Fildes, Ghana, Liberia, Nigeria Sierra Leone, Togo si prin regiunea ecuatoriala din Angola si Congo. Prelucrarea fructelor de palmier in ulei comestibil a fost practicata in Africa de mii de ani, iar uleiul produs, foarte colorat si aromat, reprezinta un ingredient esential in bucataria traditionala a Africii de Vest. Procesul de prelucrare traditional este simplu, dar plictisitor si ineficient. 
In timpul secolului al XIV-lea unele fructe de palmier au fost luate in America si de acolo duse in Extremul Orient. Planta se pare ca a prosperat mai bine in Extremul Orient, oferind astfel cea mai mare productie comerciala de o cultura economica departe de centrul sau de origine.
In secolul al XV- lea, arborele a fost introdus si in alte parti din Africa, Asia de Sud-Est si America Latina. In Malaezia arborele a fost introdus in 1870 ca planta ornamentala, iar primele plantatii comerciale au aparut in 1917. In anii 60 s-a extins considerabil productia de ulei de plamier pentru a reduce dependenta economica de cauciuc si cafea.


Fisiere in arhiva (1):

  • Ulei de Palmier.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 10 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!