Victimizarea copilului - efecte pe termen lung

INTRODUCERE

Motivarea alegerii temei

Dacă eșecurile din domeniul infrastructurii sau economic pot fi eradicate sau diminuate prin intermediul unor regementări de ordin economic sau legislativ, eșecurile privind educația copiilor noștri au consecințe pe termen lung și ne afectează identitatea națională.

Principalul motiv pentru care am ales tema „Victimizarea copilului-efecte pe termen lung” îl constituie faptul că acest sector este mult mai puțin cunoscut, înțeles și cercetat în țara noastră, în ciuda faptului că ne întâlnim cu această formă de victimizare atât în cadrul familial dar și în societate și la nivel instituțional.

În ultimul timp societatea românească se confruntă cu un fenomen aflat în plină ascensiune, reprezentat de abuzurile împotriva copiilor, iar adevăratele impedimente în drumul prevenirii și diminuării victimizării copilului îl constituie pe de o parte cunoașterea deficitară a noțiunilor teoretice privind problematica abuzurilor asupra copilului și consecințele acesteia pe termen lung asupra dezvoltării armonioase a acestuia, iar pe de altă parte numărul redus al specialiștilor din această arie de activitate dar și lacunele din domeniul legislativ.

Cele mai frecvente sunt cazurile de abuz fizic și emoțional, violențe exercitate asupra copilului, fie că au loc în cadrul familial sau în afara sa, fiind puse în practică atât de părinți iar uneori chiar de cadrele didactice, această formă de violență este considerată de cele mai multe ori chiar o metodă educativă, însă, în realitate nu se cunosc adevăratele efecte distructive pe care acest gen de comportament le are în timp asupra copilului.

Astfel, această temă își propune să scoată din umbră fenomenul victimizării copilului și să evidențieze efectele nefaste ale acestuia, care, incorigibil va pune o amprentă negativă asupra copilului de-a lungul vieții sale. De asemenea, prezenta lucrare urmărește să evidențieze modul în care pe de o parte familia copilului, pe de altă parte sistemul de învățământ, prin cadre didactice și colegi își pot pune amprenta asupra acestuia. Familia și mai apoi școala, au rolul de a forma și educa un copil, de a-l pregăti pentru viață, de a-l ocroti și a-i apăra interesele. Abuzurile exercitate de părinți și nu numai, pot afecta ireversibil dezvoltarea armonioasă a copilului, pot modifica structura personalității acestuia și au ca efect alterarea relațiilor umane, percepției asupra oamenilor și a vieții.

Problematica abordată și scopul lucrării

Lucrarea este structurată dintr-o parte teoretică ( formată din trei capitole) și o parte practică (în cadrul căreia este tratat un studiu de caz privind săvârșirea unor fapte de natură sexuală asupra unui copil).

În partea de final sunt prezentate câteva concluzii cu asumarea unor propuneri în domeniul de cercetare analizat.

Scopul cercetării constă în efectuarea unei analize complexe în ceea ce privește victimizarea copiilor în România, a formelor de abuz îndreptate împotriva acestei categorii de persoane, a cauzelor care conduc la existența unor astfel de fapte dar și a consecințelor pe termen lung pe care abuzurile, de orice fel le au asupra dezvoltării și deprinderilor sociale asupra copiilor, care în timp se vor maturiza și vor fi ei îșiși adulți.

De asemenea, această lucrare își propune să evidențieze și să analizeze comportamentul victimal, personalitatea și relațiile copilului cu elementul infractor dar și rolul victimei în mecanismul infracțional în cazul celor mai întâlnite forme de victimizare a copilului, respectiv abuzurile săvârșite de copii în cadrul familiei precum și victimizarea acestuia în cadrul instituțiilor de învățământ, dar și în societate.

Totodată, prezenta cercetare are scopul de a arăta, prin intermediul studiului de caz, speță concretă în care copiii au fost supuși victimizării, sub diferite forme, impactul pe care aceste abuzuri le-a avut asupra victimei în decursul timpului.

Importanța și actualitatea cercetării

De-a lungul timpului victimizarea copiilor a îmbrăcat diferite forme, la început aceștia erau crescuți și tratați fără nicio formă de afectivitate, reprezentând doar un pion în cadrul familial,fără vreo importanță deosebită, ulterior, transformându-se treptat în victime ale abuzurilor fizice, emoționale, psihice și chiar sexuale.

În ultimul timp a început să se acorde o importanță deosebită studierii victimologiei juvenile, acest fapt datorându-se în principal caracterului vulnerabil al acestui tip de victimă, generat în principal de neputință, copiii fiind categoria de persoane lipsite de experiență, capacitate de exercițiu, imaturi atât din punct de vedere fizic cât și psihic, care necesită în permanență nevoia de a fi apărați pentru a nu cădea victime ale abuzurilor de orice fel.

Nevoia armonizării efortului comun, de a le oferi o protecție reală copiilor victimizați trebuie să constituie o prioritate luând în considerare efectele pe termen lung pe care abuzurile le au asupra acestora, asupra dezvoltării durabile a copilului și a comportamentului său în cadrul normelor de conviețuire socială.

Victimizarea copilului este un fenomen de o complexitate aparte, care are consecințe pe termen lung în dezvoltarea viitoarei persoane adulte, mai întâi asupra adolescentului și în timp asupra adultului, provoacă o vulnerabilitate în relațiile interumane de zi cu zi, făcându-l să perceapă și să înțeleagă mediul în care trăiește ca fiindu-i ostil.

Faptul că într-o societate care se dorește a fi într-un parcurs de evoluție continuă, minorii sunt abuzați atât în familie cât și în mediul extern, ar trebui să ridice un semn de întrebare pentru fiecare dintre noi și anume: Noi ce facem pentru a ne ajuta copiii?

Actualitatea lucrării este determinată de amploarea îngrijorătoare pe care a luat-o în ultimii ani abuzurile săvârșite de către membrii familiei îndreptate asupra copiilor, dar și abuzurile săvârșite în incinta sau în apropierea unităților de învățământ. Un alt aspect de o gravitate deosebită îl constituie tendința ascendentă, sau mai concret „scoaterea la lumină” a cazurilor în care copiii sunt supuși abuzurilor sexuale.

De asemenea, actualitatea temei derivă din contextul epidemiologic actual, care în aparență nu are nicio legătură directă de cauzalitate cu evoluția fenomenului violenței asupra copiilor. Însă, „măsurile menite să controleze pandemia au amplificat riscurile de violență fizică, sexuală și emoțională la care sunt expuși copiii.”

Importanța temei de cercetare este generată de faptul că minorii reprezintă una dintre cele mai importante categorii din țara noastră, iar faptul că mulți dintre ei sunt supuși diferitelor forme de victimizare, nu poate conduce decât la o existență fără sens în viața de familie si la o alterare generală a societății dacă nu sunt luate măsuri ferme de prevenire sau de stopare a acestui fenomen prin diferite strategii la nivel național, desfășurate de instituțiile specializate în acest domeniu.